Oare unii oameni sunt rai cu adevarat sau doar alegem noi sa si vedem astfel?
Archives for 2006
Drumuri spre lumina
Va recomand ultimul numar din Photo Magazine. Cu imaginile unei toamne superbe suprinse in locul meu de suflet. Click pe imagini…
In aceasta serie imaginile nu sunt prelucrate
Teama de a vorbi in public
Se spune ca dupa teama de moarte, vorbitul in public este principala temere a unui individ. Despre asta discutam inainte de decernarea premiilor Salonului National de Fotografie Turistica. Asteptam cu emotie un semn de la organizatori. Pentru a ma introduce in atmosfera am realizat repede cateva imagini. Zambetul amabil al celor fotografiati m-a facut sa ma simt imediat in largul meu. Organizatorii insa ne-au salvat. Au vorbit doar ei, unii bineinteles cu tremur de mana si voce. Deci…
Romexpo, Pavilionul 18, sambata 21 septembrie ora 13.00. Aproximativ 100 persoane. S-a lansat vernisajul expozitiei “Salonul National de Fotografie Turistica”. Peste 200 de imagini au fost alese ca finaliste la aceasta editie si prezentate in cadrul vernisajului. Intr-o atmosfera prieteneasca s-au decernat si premiile Salonului la cele 5 categorii de concurs.
Am fost norocosul castigator al locului I la doua dintre cele 5 categorii, cu imaginile Transhumanta si Dachstein. Atmosfera placuta, prieteni noi si o multime de fotografii excelente. Felicitari tuturor, felicitari organizatorilor si sa speram la anul de premii mult mai mari.
detalii pe site-ul Vacante si Calatorii
PHSS aka SSPV
Post Holiday Stress Syndrome… Da, s-a inventat si asa ceva! Sindromul de Stress Post-Vancanta a fost diagnosticat (sau inventat) de psihologi la mijlocul anilor nouazeci. De atunci, sa-i spui sefului tau sa se duca dracului nu e un motiv de concediere atata timp cat se intampla in primele doua saptamani dupa concediu. Ce bine ca poate exista un cadru legal ca sa-ti injuri seful!!!!
M-a prins si pe mine acuma un fel de stress post vara, o noua tulpina a PHSS sa spunem… Asadar incep sa prelucrez imaginile din concedii. Sunt mai pretioase acum, mai vechi, ca vinul bun.
Platouri de lumina
In continuare raman uimit de efectul naturii asupra starii mele sufletesti. Dupa o saptamana incarcata sunt suficiente cateva ore intr-un peisaj superb, un peisaj cu deschideri largi si vai adanci. Un loc atat de linistit fara de agitatia orasului… Un soare cald alinta tenul iar aerul se simte tare ca si verdele imaginilor.
Ziua Recoltei la daci
Ce caut aici?
Cand incep lucrarile…
Cand incep lucrarile apar si nebunii blocului… Ascunsi bine, apar rar si pe neasteptate. Pana acum neremarcati, ei ies in lumina prin praful molozului de pereti sparti. Sunt plini de grija pentru Starea Natiunii. Fiecare are un motiv esential pentru a fi ascultat. Doamna de alaturi a observat cateva pete de rugina pe casa scarilor. E sigura ca nu vor iesi niciodata, treptele fiind pe vecie compromise… Domnul de la parter nu mai are aerisire la debara. Desi aerisirea s-a inchis acum cativa ani la izolarea acoperisului.
Iar la vederea parchetului laminat privirile se umplu de invidie. Dar se golesc repede pentru ca… dragul meu… “ie ieftin, n-o sat’ tana. Cand m-am insurat io, parchetul era parchet, si’ spun acuma, numa’ asa”…
Dar e bine sa fi compatimit. E ca si cum ai primi un permis de acces gratuit la tine pe etaj. Fara riscul de a fi oprit pentru explicatii la nivelul intermediar.
Saru-mana, vecine!
(din seria: sunt normal pentru ca am cu cine sa ma compar)
De salon
Particip la Salonul National de Fotografie Turistica… Adica nu stiu ce o sa fie, concursurile de fotografie sunt atat de imprevizibile… Dar eu particip. Sa ma urmariti daca fac bine sau nu.
Ite nevazute
Fascinat de itele puternice ale blogurilor, RSS-ului, feed-urilor, facebook-ului si a hi5-ului, dupa experimentarea lor imi dau seama ca globalizarea, standardizarea, uniformizarea naste nevoia disperata a individului pentru originalitate, pentru unicitate. In mileniul III jurnalul intim devine public… Dar oare expunerea indecenta a unicitatii noastre nu ne va duce intr-un moment de uniformizare in care cultura devine colectiva, data doar de cercul de prieteni conectati virtual?
Dand cu putere din aripi nu ne prindem tot mai tare in plas??
Autostrada
Pe autostrada Bucuresti-Pitesti nu cresc struguri… Nu sunt frunze verzi, ierburi frumos mirositoare si nici dealuri cu panorame la apus… Pe autostrada Bucuresti-Pitesti nu e toamna… Nu sunt anotimpuri… Totul se misca grabit, impersonal si inghesuit pe o banda. La fel de aproape ca si dealul vecin… Pe deal oamenii isi fac cu mana si striga unul la celalalt… Pe autostrada oamenii au mobil.
Pe deal miroase frumos. Pe autostrada e oferta de minute gratuite.
(pentru ma?ini ro?ii ?i mobile argintii departe de dealuri ?i de vii…)