Evadari…

Ca orice divinitate, hazardul are pretentiile lui. Are nevoie de temenele, inchinarea la hazard inseamna sa-i stai la dispozitie, in permanenta. Cu toate simturile treze, cele cinci cunoscute si cele necunoscute de lumea noastra imperfecta. Pentru a nu-l rata daca binevoieste sa treaca pe langa noi.

(CHRISTIANE ROCHEFORT)

Daca vrei

Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.

Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg, lasa-ma sa curg.

Daca vrei sa stii ce-am in suflet si-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…

Celelalte cuvinte – Celelalte cuvinte (1987)

Daca vrei
Daca vrei

(music)

Sirnea retouching?

Subiect de actualitate. Incep asa, pour-les-connaisseurs…

Se ia una bucata imagine RAW. Se introduce in editorul de RAW. Se modifica expunerea sa iasa bine prim-planul. Se salveaza JPG. Se modifica din nou expunerea (eventual un pic de contrast, saturatie) ca iasa bine cerul. Se salveaza a doua bucata JPG. Se introduc bucatile in PS. Se selecteaza bucata in care se vede cerul, Copy-Paste peste cealalta. Apoi Quick Mask, Gradient Fill, se aplica gradientul dupa gust. Se trece in modul normal, Layer, Layer Mask, Reveal (sau) Hide Selection.

Sirnea? Sau nu? Ajungem si noi ca in exemplul urmator? click pentru exemplu

Conteaza modul in care s-a realizat o imagine? Sau doar rezultatul final?
Sunt convins ca dezbaterea este aprinsa.

(acesta nu este un blog iar imaginile nu sunt retusate)

Prieteniile vechi

Prieteniile vechi sunt speciale. Brazdate de timp, ele se arata uneori fulminante, alteori disparute. Se regasesc in momente de fericire dar cel mai mult in momente dificile, de rascruce. Sunt acolo si nu pleaca, indiferent de timp sau de mediu. Infloresc periodic, ca florile, dar si pierd frunze, se vestejesc. Se refac din nou. Se invechesc ca vinul si devin mai bune, mai fine, mai selecte.

Sunt rare. Unii au cateva, altii una si altii deloc. Unii nu le cunosc si tanjesc dupa ele iar altii nu cred ca exista. De altfel e si greu sa crezi in ceva ce isi neaga propria existenta ca sa erupa fulminant in tot imprejuru-i.

Daca le avem poate uneori facem pentru ele prea putin, alteori ne sacrificam dincolo de limita suportabilitatii. Timpul ne regaseste in diverse ipostaze. Invariabil insa: impreuna.

(jurnalul de blog este, hmm… fictiv?)

Cu oaia la muls, ma!

Citim din instructiuni:

Se ia una bucata oaie de muls. Se cheama un prieten sa ia alta bucata oaie, “secondary”, la deruta. Sa le zapacim sa nu stie niciuna care va fi mulsa! Se ia pozitia sezand pe bancuta. Se cheama una bucata trupa eterogena de 12 (twelve) fotografi cu accesorii. Cele mai multe de tipul tele. Se trage de tot ce se poate. De ????, de declansator, de timp.

Sa ne ierte prietenii nostri din comunitate (UE) daca ne mai permitem sa umblam cu mana la ????. Care este. Multumim modelelor si va asiguram ca nici un animal nu a fost ranit in timpul fotografierilor.

Apropiata uniune ne va face sa cerem oilor fisa postului iar ciobanilor ISO 9001. Pana atunci va apare poate o boala noua care le va lovi si pe ele, oile (vacile au deja, pasarile asemenea) si vom avea in toamna eutanasieri in masa pana cand nu va mai ramAne picior de animal autohton pe plaiurile mioritice. In afara de “nu spui cine, persoane importante” dar aia au deja imunitate.

E rau in a face importuri de animale? Ca de la anul nu se vor mai numi asa. Ca intram in iuniune. Si poate atunci se va purta albastru la aviara.

(jurnalul este fictiv, orice asemanare cu realitatea este trista)

Ogoarele patriei

La scoala am invatat ca tara noastra este frumoasa. Pana si Abecedarul avea imagini ce aratau pe deplin asta…

Zilele trecute “navigam” cu masina spre Sibiu. Parca eram intr-un film. Orasele aratau ca niste decoruri de remake Mad Max iar mizeria si praful erau zugravul cladirilor. Pe masura ce ma indepartam insa de drumul european (se cheama european? sic!) descopeream o cu totul alta lume. Total diferita. Mult mai frumoasa.

Sa fie primavara de vina pentru frumusetea campurilor noastre? Sau oamenii care le cultiva pe jumatate pentru a lasa loc de maci si margarete? Sau timpul lent care nu ajunge sa distruga satul romanesc? Suficient de lent ca atunci cand ajunge la munte, oamenii nu vor mai vrea vile fiindca se deschide sezonul la terenuri pe Luna. Si va fi trendy.

Sa traim bine!