Insomnia’s blog

Ca orice divinitate, hazardul are pretenţiile lui. Are nevoie de temenele, închinarea la hazard înseamnă să-i stai la dispoziţie, în permanenţă. Cu toate simţurile treze, cele cinci cunoscute şi cele necunoscute de lumea noastră imperfectă. Pentru a nu-l rata dacă binevoieşte să treacă pe lîngă noi.

(CHRISTIANE ROCHEFORT)

Categorie: Evadari
6 Comentarii (Citit de 1046 ori)

Dacă vrei privirea să-mi las în podea
Calcă peste ea, calcă peste ea.
Dacă vrei de tine să simt că-s robit,
Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit.

Dacă vrei cu tine lumina s-o împart,
Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard.
Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung,
Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg.

Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând,
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt…

(Celelalte cuvinte – Celelalte cuvinte (1987), versuri şi muzică)

Categorie: Amor
10 Comentarii (Citit de 4002 ori)

Subiect de actualitate. Încep aşa, pour-les-connaisseurs…

Se ia una bucata imagine RAW. Se introduce in editorul de RAW. Se modifică expunerea să iasă bine prim-planul. Se salvează JPG. Se modifică din nou expunerea (eventual un pic de contrast, saturaţie) ca iasă bine cerul. Se salvează a doua bucată JPG. Se introduc bucăţile in PS. Se selectează bucata in care se vede cerul, Copy-Paste peste cealaltă. Apoi Quick Mask, Gradient Fill, se aplică gradientul după gust. Se trece în modul normal, Layer, Layer Mask, Reveal (sau) Hide Selection.

Şirnea? Sau nu? Ajungem şi noi ca în exemplul următor? click pentru exemplu

Contează modul în care s-a realizat o imagine? Sau doar rezultatul final?
Sunt convins că dezbaterea este aprinsă.

(acesta nu este un blog iar imaginile nu sunt retuşate)

Categorie: De calatorie
3 Comentarii (Citit de 1367 ori)

Prieteniile vechi sunt speciale. Brăzdate de timp, ele se arată uneori fulminante, alteori dispărute. Se regăsesc în momente de fericire dar cel mai mult în momente dificile, de răscruce. Sunt acolo şi nu pleacă, indiferent de timp sau de mediu. Înfloresc periodic, ca florile, dar şi pierd frunze, se veştejesc. Se refac din nou. Se învechesc ca vinul şi devin mai bune, mai fine, mai selecte.

Sunt rare. Unii au câteva, alţii una şi alţii deloc. Unii nu le cunosc şi tânjesc după ele iar alţii nu cred că există. De altfel e şi greu să crezi în ceva ce îşi neagă propria existenţă ca să erupă fulminant în tot împrejuru-i.

Dacă le avem poate uneori facem pentru ele prea puţin, alteori ne sacrificăm dincolo de limita suportabilitaţii. Timpul ne regăseşte în diverse ipostaze. Invariabil însă: împreună.

(jurnalul de blog este, hmm… fictiv?)

Categorie: Din putul gandirii
13 Comentarii (Citit de 8892 ori)

Citim din instrucţiuni:

Se ia una bucata oaie de muls. Se cheamă un prieten să ia altă bucată oaie, “secondary”, la derută. Să le zăpăcim să nu ştie niciuna care va fi mulsă! Se ia pozitia şezând pe bancuţă. Se cheamă una bucată trupă eterogena de 12 (twelve) fotografi cu accesorii. Cele mai multe de tipul tele. Se trage de tot ce se poate. De ţîţă, de declansator, de timp.

Să ne ierte prietenii noştrii din comunitate (UE) dacă ne mai permitem să umblăm cu mâna la ţîţă. Care este. Mulţumim modelelor şi vă asigurăm ca nici un animal nu a fost rănit în timpul fotografierilor.

Apropiata uniune ne va face să cerem oilor fişa postului iar ciobanilor ISO 9001. Pană atunci va apare poate o boală nouă care le va lovi şi pe ele, oile (vacile au deja, păsările asemenea) şi vom avea în toamnă eutanasieri în masă până când nu va mai rămâne picior de animal autohton pe plaiurile mioritice. În afară de “nu spui cine, persoane importante” dar ăia au deja imunitate.

E rău în a face importuri de animale? Că de la anul nu se vor mai numi aşa. Că intrăm în iuniune. Şi poate atunci se va purta albastru la aviară.

(jurnalul este fictiv, orice asemănare cu realitatea este tristă)

Categorie: Dupa perdea
2 Comentarii (Citit de 2338 ori)

La scoala am invatat ca tara noastra este frumoasa. Pana si Abecedarul avea imagini ce aratau pe deplin asta…

Zilele trecute “navigam” cu masina spre Sibiu. Parca eram intr-un film. Orasele aratau ca niste decoruri de remake Mad Max iar mizeria si praful erau zugravul cladirilor. Pe masura ce ma indepartam insa de drumul european (se cheama european? sic!) descopeream o cu totul alta lume. Total diferita. Mult mai frumoasa.

Sa fie primavara de vina pentru frumusetea campurilor noastre? Sau oamenii care le cultiva pe jumatate pentru a lasa loc de maci si margarete? Sau timpul lent care nu ajunge sa distruga satul romanesc? Suficient de lent ca atunci cand ajunge la munte, oamenii nu vor mai vrea vile fiindca se deschide sezonul la terenuri pe Luna. Si va fi trendy.

Sa traim bine!

Categorie: Natura
4 Comentarii (Citit de 2753 ori)