Ite nevazute

Fascinat de itele puternice ale blogurilor, RSS-ului, feed-urilor, facebook-ului si a hi5-ului, dupa experimentarea lor imi dau seama ca globalizarea, standardizarea, uniformizarea naste nevoia disperata a individului pentru originalitate, pentru unicitate. In mileniul III jurnalul intim devine public… Dar oare expunerea indecenta a unicitatii noastre nu ne va duce intr-un moment de uniformizare in care cultura devine colectiva, data doar de cercul de prieteni conectati virtual?

Dand cu putere din aripi nu ne prindem tot mai tare in plas??

Autostrada

Pe autostrada Bucuresti-Pitesti nu cresc struguri… Nu sunt frunze verzi, ierburi frumos mirositoare si nici dealuri cu panorame la apus… Pe autostrada Bucuresti-Pitesti nu e toamna… Nu sunt anotimpuri… Totul se misca grabit, impersonal si inghesuit pe o banda. La fel de aproape ca si dealul vecin… Pe deal oamenii isi fac cu mana si striga unul la celalalt… Pe autostrada oamenii au mobil.

Pe deal miroase frumos. Pe autostrada e oferta de minute gratuite.

(pentru ma?ini ro?ii ?i mobile argintii departe de dealuri ?i de vii…)

Globalizarea

Avem o sticla cu lapte in ea, la ora zero noaptea inoculam bacterii care se divid, dublandu-si masa la fiecare ora astfel incat bacteriile sa umple complet sticla dupa exact 24 de ore, cand vor termina si ultima picatura de lapte.

La ce ora bacteriile vor umple jumatate din sticla?
Ce se va intampla la ora 24 si o secunda?

Dute-n muntii mei, mestere!

Mesterii. Sunt o specie aparte. Ei sunt regi peste apartamentul tau. Ei stiu tot iar daca ceva nu merge bine este pentru ca n-ai facut cum au spus ei sau n-ai cumparat de unde vor ei. Daca totusi ai facut si astea atunci e de vina cladirea, e prea veche sau prea noua.

Ieri, ajutand un prieten sa cumpere douazeci de saci de sapa pentru renovarea apartamentului, am aflat ce greu e sa gasesti pe cineva care sa ii duca pana la patru. Mesterii au refuzat elegant. Au probleme cu spatele (atunci ce naiba fac in constructii?). Iar cei care au livrat sacii au fost mai simpatici. Dupa ce au carat doi saci au plecat pur si simplu.

Si atunci sa nu-ti vina sa mergi in munti la peisaje?!

Fotografia…

Fotografia e un drum, un proces, o stare… nu doar finalul unei imagini reusite… Aceasta este doar o etapa a procesului. E zona de laude sau critici… Dar mai sunt etapele personale, cautarea, interactiunea cu mediul, modelul, senzatia de a descoperi, senzatia de aventura, dorinta continua de cautare, de perfectionare. Fotografia e un mod de a vedea lumea asa cum e… dezbracata de aparentele apropiate.

Al Di Meola

Al Di Meola a concertat aseara in Timisoara… Datorita efortului extraordinar al unui grup de tineri s-a lansat in premiera un festival de jazz, Plai cu sanse de a deveni un eveniment cultural de referinta…

Muzica… un vis, organizarea, excelenta. Fotografi cu o foame de pozat demna de competitiile sportive. Pe riscul lor, organizatorii au dat frau liber fotografilor pentru a merge in fata scenei. Drept urmare am avut parte si de ceva manifestari gen paparazzi…

In rest, o seara superba, un public grozav si un festival de exceptie.

Zapacirea adversarului

Mi s-a intamplat odata sa imi formez o parere puternica despre cineva. Cu toate ca respectiva imi terfelea de fiecare data convingerile, acestea imi stateau in cap si nu aveau de gand sa plece. Eram intr-o stare de agregare confuza fiindca simteam ca am dreptate si totusi argumente ei… Oh, ce argumente! ma faceau sa am indoieli.

Timpul a trecut, ea a plecat si de atunci mi-am spus ca orice s-ar intampla voi asculta de intuitia mea.

clic pe poze fiindca se vad mai bine

jurnalul de blog este zapacit, orice asemanare cu realitatea am uitat-o