Insomnia’s blog

Fascinat de iţele puternice ale blogurilor, RSS-ului, feed-urilor, yahoo-ului 360 şi a hi5-ului, după experimentarea lor îmi dau seama că globalizarea, standardizarea, uniformizarea naşte nevoia disperată a individului pentru originalitate, pentru unicitate. În mileniul III jurnalul intim devine public… Dar oare expunerea indecentă a unicităţii noastre nu ne va duce într-un moment de uniformizare în care cultura devine colectivă şi este dată doar de cercul de prieteni cu care suntem conectaţi virtual?

Dând cu putere din aripi nu ne prindem tot mai tare în plasă?

Categorie: Din putul gandirii
5 Comentarii (Citit de 1831 ori)

Pe autostrada Bucureşti-Piteşti nu cresc struguri… Nu sunt frunze verzi, ierburi frumos mirositoare şi nici dealuri cu panorame la apus… Pe autostrada Bucureşti-Piteşti nu e toamnă… Nu sunt anotimpuri… Totul se mişcă grăbit, impersonal şi înghesuit pe o bandă. La fel de aproape ca şi dealul vecin… Pe deal oamenii îşi fac cu mâna şi strigă unul la celălalt… Pe autostradă oamenii au mobil.

Pe deal miroase frumos. Pe autostradă e ofertă de minute gratuite.

(pentru maşini roşii şi mobile argintii departe de dealuri şi de vii…)

Categorie: Dupa perdea
4 Comentarii (Citit de 1169 ori)

Noi, ca indivizi, suntem inteligenţi dar sistemul social nu este. El se supune orbeşte legilor termodinamice fundamentale care tind să ducă la creşterea disipării energiei şi a dezordinii până la unificarea energiilor individuale. Aripile slabe se frâng…

Categorie: Din putul gandirii
Un comentariu (Citit de 1576 ori)

Avem o sticlă cu lapte în ea, la ora zero noaptea inoculăm bacterii care se divid, dublându-şi masa la fiecare oră astfel încât bacteriile să umple complet sticla după exact 24 de ore, când vor termina şi ultima picătură de lapte.

La ce oră bacteriile vor umple jumătate din sticlă?
Ce se va întâmpla la ora 24 şi o secundă?

Categorie: Natura
5 Comentarii (Citit de 4418 ori)

Sunt o specie aparte. Ei sunt regi peste apartamentul tău. Ei ştiu tot iar dacă ceva nu merge bine este pentru că n-ai făcut cum au spus ei sau n-ai cumpărat de unde vor ei. Dacă totuşi ai făcut şi astea atunci e de vină clădirea, e prea veche sau prea nouă.

Ieri, ajutând un prieten să cumpere douăzeci de saci de şapă pentru renovarea apartamentului, am aflat ce greu e să găseşti pe cineva care să îi ducă până la patru. Meşterii au refuzat elegant. Au probleme cu spatele (atunci ce naiba fac în construcţii?). Iar cei care au livrat sacii au fost mai simpatici. După ce au cărat doi saci au plecat pur şi simplu.

Şi atunci să nu-ţi vină să mergi în munţi să faci peisaje?!

Categorie: Evadari
3 Comentarii (Citit de 2023 ori)

Fotografia e un drum, un proces, o stare… nu doar finalul unei imagini reuşite… Aceasta este doar o etapă a procesului. E zona de laude sau critici… Dar mai sunt etapele personale, căutarea, interacţiunea cu mediul, modelul, senzaţia de a descoperi, senzaţia de aventură, dorinţa continuă de căutare, de perfecţionare. Fotografia e un mod de a vedea lumea aşa cum e… dezbrăcată de aparenţele apropiate.

Categorie: Fotografie
Un comentariu (Citit de 967 ori)

Pentru că e vreme urâtă afară şi pentru că nu mai e vară…

Categorie: Natura
3 Comentarii (Citit de 1662 ori)

Al Di Meola a concertat aseară în Timişoara… Datorită efortului extraordinar al unui grup de tineri s-a lansat în premieră un festival de jazz, Plai cu şanse de a deveni un eveniment cultural de referinţă…

Muzica… un vis, organizarea, excelentă. Fotografi cu o foame de pozat demnă de competiţiile sportive. Pe riscul lor, organizatorii au dat frâu liber fotografilor pentru a merge în faţa scenei. Drept urmare am avut parte şi de ceva manifestări gen paparazzi…

În rest, o seară superbă, un public grozav şi un festival de excepţie.

Categorie: Dupa perdea
9 Comentarii (Citit de 2467 ori)

Tot timpul ţi-am zis, nu mai scoate limba, aşa… când vezi un aparat nou!

domnului din imagine: îmi pare rău, am pierdut adresa Dvs. şi nu pot să vă trimit poza!

Categorie: Dupa perdea
Fără comentarii (Citit de 1237 ori)

Mi s-a întâmplat odata să îmi formez o părere puternică despre cineva. Cu toate că respectiva îmi terfelea de fiecare dată convingerile, acestea îmi stăteau în cap şi nu aveau de gând să plece. Eram într-o stare de agregare confuză fiindcă simţeam că am dreptate şi totuşi argumente ei… Oh, ce argumente! mă făceau să am îndoieli.

Timpul a trecut, ea a plecat şi de atunci mi-am spus că orice s-ar întâmpla voi asculta de intuiţia mea.

clic pe poze fiindcă se văd mai bine

‘

jurnalul de blog este zăpăcit, orice asemănare cu realitatea am uitat-o

Categorie: Dupa perdea
Fără comentarii (Citit de 1929 ori)