Frumusetea noroiului

Am asteptat iarna, dor de ceata si bruma si albul zapezilor umezind mirosul sobelor cu fum. Am vrut sa pozez frigul alb dar timpul a trecut. Mergand pe ulita, acum, cu iarna la picior, cu ghioceii din noroi si galbenul de ierbi uscate, privesc in jur la neculoare. Un anotimp mult prea transpirat… As vrea sa scormonesc lumina din noroi ca sa reinventez frumosul acestuia. Zice horhhe – e genial sa gasesti frumusetea in noroiul de acum – dar mie mi se pare trist.

frumusetea noroiului

Sunt un blog de tip “ab”

Asa m-am regasit pe la roblogfest, alaturi de multe alte bloguri ale unor cunoscuti, prieteni sau persoane pe care le apreciez. Ma bucur ca am o grupa sanguina pe net, macar aici pentru ca in realitate nu-mi stiu grupa sanguina, poate parintii mei o cunosc… inca un copil al parintilor, ma pregatesc deja cu teama sa inversez rolurile…

Sunt bucuros (habar n-am de ce) pentru aceast “ab”! Vibratii! Chiar daca in ultima vreme am lasat insomnia mai mult de “vitrina” decat de “culise”. Felicitari tuturor din blogosfera!

Cut! Cut! Cut! Pig!

Porcul din cocina, tras de urechi si tinut de coada se scoate in fata. Guitatul tare al acestuia nu impiedica patru persoane, cu un carlig special, sa il intoarca pe spate si sa-l tina strans. Cutitul se introduce in gat cu o miscare rapida si cu cat mai putine ganduri in minte. Sacrificarea in acest fel, desi barbara si condamnata de UE, este necesara fiindca in acest fel sangele iese repede din corp si nu ramane in maruntaiele porcului sa le strice gustul.

Porcul este urcat in masina. Reusita doar din a doua incercare, porcul fiind scapat pe jos prima data de cei patru voinici. El este transportat acasa la satenii care-l vor transa. In continuare acesta este parjolit bine cu ajutorul unei butelii cu gaz. Butelia se tine in permanenta in apa calda pentru ca presiunea gazului sa nu scada odata cu racirea buteliei. Pielea si parul ars se indeparteaza cu ajutorul unui cutit. Porcul se spala cu peria si cu apa calda.

Exista obiceiul de a ridica porcul pe carlige pentru a fi taiat mai usor. Taierea in doua bucati se face cu ajutorul unui fierastrau ce despica porcul in doua prin mijlocul coloanei vertebrale. Macelarul mi-a spus ca e mai greu sa tai porcul pe masa, cu barda. Dupa ce se incheie “diviziunea” porcului, acesta este pregatit pentru transare. Se incepe de la cap. Una din bunatatile porcului, soricul, se mananca proaspat, cu multa sare.

Taierea porcului era considerata o sarbatoare care aduna in trecut multa lume inaintea Craciunului. In prezent, mai ales in jurul marilor orase, desi taierea porcului se face inca dupa mijloacele si tehnicile traditionale, aceasta si-a piedut mult din aerul festiv.