Insomnia's blog

Porcul din cocină, tras de urechi şi ţinut de coadă se scoate în faţa. Guiţatul tare al acestuia nu împiedică patru persoane cu un cârlig special să îl întoarcă pe spate şi să-l ţină strâns. Cuţitul se introduce în gât cu o mişcare rapidă şi cu cât mai puţine gânduri în minte. Sacrificarea în acest fel, deşi barbară şi condamnată de UE este necesară fiindcă în acest fel sângele iese repede din corp şi nu rămâne în măruntaiele porcului ca să le strice gustul.

Porcul este urcat în maşină. Reuşită doar din a doua încercare, porcul greu fiind scăpat pe jos prima dată de cei patru voinici. El este transportat acasă la sătenii care-l vor tranşa. În continuare acesta este pârjolit bine cu ajutorul unei butelii cu gaz. Butelia se ţine în permanenţă în apă caldă pentru ca presiunea gazului să nu scadă odată cu răcirea buteliei. Pielea şi părul ars se îndepărtează cu ajutorul unui cuţit. Porcul se spală cu peria şi cu apă caldă.

Există obiceiul de a ridica porcul pe cârlige pentru a fi tăiat mai uşor. Tăierea în două bucăţi se face cu ajutorul unui fierăstrău ce despică porcul în două prin mijlocul coloanei vertebrale. Măcelarul mi-a spus că e mai greu să tai porcul pe masă, cu barda. După ce se încheie “diviziunea” porcului, acesta este pregătit pentru a tranşare. Se începe de la cap. Una din bunătăţile porcului, şoricul, se mănâncă proaspăt, cu multă sare.

Tăierea porcului era considerată o sărbătoare care aduna în trecut multă lume înaintea Crăciunului. În prezent, mai ales în jurul marilor oraşe, deşi tăierea porcului se face încă după mijloacele şi tehnicile tradiţionale aceasta şi-a piedut mult din aerul festiv.

Categorie: Dupa perdea
4 Comentarii (Citit de 3373 ori)