Despre muscarit la Zetea

Lacul Zetea. Octombrie 2010

Saptamana trecuta am participat la Zilele Nationale ale pescuitului la musca ca fotoreporter, la rugamintea bunului meu prieten Tudor Vreme. N-am stiut prea multe despre pescuitul la musca. Recunosc ca zilele de la Zetea mi-au schimbat parerea despre muscarit. Desi scopul in sine, prinderea pestelui cu momeala artificiala, pare plictisitor pentru mine, arta cu care muscarii isi construiesc preludiul, experienta evenimentului in sine si “publicarea” acestuia seara, prin viu grai sau prin imaginile surprinse, intre prieteni, sunt nemaipomenite. Lacul, vremea, echipamentul, firul, pestele, apa, prietenii si fotograful, toate sunt elemente ale unui “five o’clock tea” ce definesc perfectiunea unei zile in natura.


(povestea intreaga pe blogul Muscarici
unde la final de pagina gasiti un link catre toate imaginile de la Zetea)

Patul lui Procust

Procust este un personaj din mitologia greaca. Acesta ademenea calatorii si le oferea ospitalitatea casei sale. Odata ajunsi in casa, Procust ii obliga sa se culce pe un pat de arama. Atunci cand calatorul era mai scurt decat patul, Procust ii intindea corpul, tragandu-l de maini si de picioare, pana ce-l lungea pe potriva patului. Daca oaspetele era mai lung decat patul, Procust ii taia capul ori picioarele. Evident, in orice situatie deznodamantul era moartea calatorului ghinionist.(…)

Metaforic, patul lui Procust a devenit simbolul practicilor abuzive de incadrare a oamenilor, a gandirii si simtamintelor lor, in anumite tipare prestabilite. (wiki)

Patul lui Procust. Octombrie 2010