Si anul acesta puteti ajuta

Salveaza Vieti

Privesc imaginile mele din Louis Turcanu de anul trecut. Fotografiam pentru asociatia Salveaza Vieti o fetita pe nume Diana, o fetita rece, resemnata si trista. In momentul publicarii imaginilor nu am vrut sa-i dau numele. La un moment dat am intrebat-o daca vrea sa plec fiindca nu avea nici o reactie la actiunile mele. Insa ea m-a oprit.

Am scris atunci:

Nu pot da nume. O cheama D si e o fetita trista. Am fotografiat-o in salon mai mult de trei ore, am incercat sa vorbesc cu ea, i-am zambit, am incercat sa glumesc. I-am aratat fotografiile? Am primit aceasi expresie trista de fiecare data si nici un cuvant. Nici un cuvant timp de trei ore. La un moment dat am intrebat-o resemnat ?Vrei sa plec?? . ?Nu pleca?, au fost singurele ei cuvinte.

Am simtit aceste cuvinte. Ochii ei imi spuneau ca nu-si mai apartine, ca oamenii din jur sunt singura ei speranta. Si asteptarea.
(?)

Ma simteam ciudat. Nu eram nici fotograf dar nici martor al unei tragedii umane. Diana ma privea mai degraba ca un pansament pe rana nevindecabila, un pansament tarziu pe o rana pe care doar credinta si optimismul nebun putea sa o vindece.

Lipsa ei de optimism mi s-a parut exagerata. Mi-au trecut multe intrebari prin minte dar Diana era un copil mic intr-un salon de spital traind o viata repetitiva si anosta. O viata de “salon” acoperita cu greu de zambetele crispate ale parintilor. Eu eram optimist. N-am crezut ca Diana va muri. Era intr-un spital care trebuia sa o salveze, un spital in care doar timpul ii era dusman. Trebuia sa ajunga intr-o camera sterila pana cand tratamentul isi facea efectul iar timpul parea de partea ei dupa ce la sfarsitul anului 2009 asociatia adunase 100.000 EUR necesari camerelor sterile. Dar n-a fost sa fie asa.

A trecut un an de atunci. Cu toate eforturile asociatiei, lupta de a gasi furnizorii s-au dovedit mai dificila decat se asteptau. Abia acum, la un an de la demararea proiectului si dupa lungi negocieri cu furnizorii, au demarat lucrarile. De ce a trebuit sa treaca un an? Oare trebuie sa renuntam la a face ceva ca sa purtam resemnati, asemeni Dianei, pansamentele ce ne intarzie plecarea?

Anul acesta Salveaza Vieti continua lupta pentru spitalul din Timisoara. Cu sprijinul lui Oana Pellea, ProTV, Grafitti BBDO, Vodafone si a altor nume mari care au ales sa mediatizeze gratuit proiectul. Vor fi din nou reclame la TV, la radio, in presa, pe bloguri.

A trecut un an de atunci. N-am mai fotografiat in spital de fiindca nu am nimic de adaugat. Cuvintele de atunci sunt mai actuale ca niciodata. Va rog sa urmariti imaginile in link-ul de mai jos. Pe fetita o cheama Diana. Si anul acesta e un an in care puteti ajuta.

Cate vieti poti salva intr-o viata?