Metaforic, „patul lui Procust” a devenit simbolul practicilor abuzive de încadrare a oamenilor, a gândirii și simțămintelor lor, în anumite tipare prestabilite.

(wiki)

Lucrările nu sunt greu de facut, ce este greu este să ne punem în starea de a le face.
(Constantin Brâncuşi)

“If a writer of prose knows enough about what he is writing about he may omit things that he knows and the reader, if the writer is writing truly enough, will have a feeling of those things as strongly as though the writer had stated them.” (Hemingway)

De trei seri ‘ncoace mă uit fascinat la “Everest – Beyond the Limit”. Un documentar emoţionant care pune în discuţie limita naturii umane dar şi curajul, ambiţia şi autodepăşirea.

Încălzit sufleteşte de o asemenea aventură încep să ridic planuri către înălţimi. Apăs pe telefon numărul lui Mini care a fost acolo şi mă poate îndruma. Brusc un gând mă opreşte. Şi e atât de real.

În jurul nostru, în viaţa noastră sunt atâtea Everesturi! Sunt atât de aproape încât nu le vedem, nu le asumăm, le ignorăm şi mergem mai departe ca şi cum n-ar exista. Mergem mai departe fără să conştientizăm şansa unui summit.

Mi-ar plăcea să ajung în Himalaya. De fapt voi ajunge acolo. Dar până atunci am Everestul meu aici, aproape, greu de de atins şi al naibii de incitant.

Am zis.

Blogul maestrului Dinu Lazăr de pe yahoo 360 publică o conversaţie interesantă între dânsul şi un tânăr student la IATC, care vădit supărat de acesta, scrie:

Cu siguranta stiti f. f.multe, ati vazut/practicat la fel de multe cu succes/profesionalism/talen, pe linga toate acestea, deloc insignifiant, v-at invirtit toata viata intr-un doct cerc al creatorilor SCOLITI universitar in materie de imagine, unii cu siguranta si talentati dar…la fel de sigur, nu aveti dram de vocatie didactico-pedagogica fiindca torpilati mereu, vreti sa puneti in dificultate si penibila inferioritate discipolul…cacindu-va-n capul lui.
Imi pare rau, asta simt in ceea ce va priveste.
Educatie=critica constructiva, nu distructiv-umilitoare si,oricum, in final inutila.
Educarea-instruirea inseamna cred ca presupune rabdare-argumentare-corectare-exemplu personal si nu sa-l futi pe scoler la tot pasul.
Nu realizezi nimic facindu-l bou pe cineva care…conf.propriului destin poate a u5rmat o alta cale in viata, descoperind treptat si poate cu ceva sansa, farmecul inedit al imaginii.
de ce nu va ginditi de ex. ca daca am trece in domeniul/specialitatea mea profesata din 1072 pina in 1991 v-as face terci/troaca de porci ? Ar fi onest ? Categoric nu , ci mitocanesc pur si simplu.
D-voastra ati invatat-practicat arta imaginii si,repet, v-ati invirtit tot timpul intr-un cerc de meseriasi ai imaginii, pt. mine asta e doar un hoby, fara a fi sinonim cu refuzul meu de-a afla/invata/exersa cit mai mult in domeniu si-n final a constata un evolutiv spor calitativ.

Acest tip de discuţie mi se pare foarte actuală datorită extraordinarei posibilităţi în prezent de a conversa prin intermediul blogurilor, unii de jos cu alţii de sus. Mulţi curajoşi lasă respectul la ecran pornind o conversaţie lipsită de ierarhie. În lumea socială cu care am fost obişnuiti acest comportament ar fi inacceptabil însă pe net discipolul poate scrie cum este “este câcat în cap” și o poate face pe orice forum este înregistrat. Dacă cei ce-l vor asculta sunt mulţi, discipolul va avea dreptate iar noi vom apărea expiraţi. Dar dacă noi suntem mai mulţi, teribilismul i se va stinge. Este doar o chestiune de număr de comentarii în favoarea sau în defavoarea unei opinii.

Așa să fie? Pare destul de incontrolabil rezultatul unei astfel de conversaţii. Citind însă cartea

am înţeles că blogosfera are tendinţa de a repara orice nedreptate, incorectitudine sau falsitate. Teribilismele juvenile sfârșesc prin a deveni publicitate gratuită pentru cei împotriva cărora sunt îndreptate. Și pentru că spațiul virtual românesc abundă de astfel de combatanți el devine un tărâm excelent pentru “free advertising”.
Mulţumim din plin!

Treabă n-am da poate-mi fac, Că n-or fi zilele’n sac…
Iar de sunt, nu-i bai prea tare, Sacu-i mic iar lumea-i mare.