Category Archives: Salveaza vieti

Cate vieti poti salva intr-o viata? Nu vreau sa schimbam lumea. Vreau doar sa salvam o viata. Detalii despre campania de ajutorare a bolnavilor de cancer si leucemie de la Spitalul Louis Turcanu din Timisoara (2009-2011)

Am sa mor? Ce se va întâmpla cu mine?

“Medicii nu trebuie sa evite întrebările dificile, precum: Am sa mor? Ce se  va întâmpla cu mine? As putea primi o a doua opinie? Aceste întrebări le provoaca anxietate cadrelor medicale, care nu dețin tehnicile necesare pentru a aborda conversațiile cu o atitudine sensibila si de susținere.”

Dr. Rubén Bild, doctor în filozofie si psihoterapeut, coordonator al unui reputat centru de pregatire a medicilor pentru comunicarea cu pacientii, din Valencia, a susținut pe 8 – 9 iulie 2017, la Timișoara, workshop-ul “Making Bridges: From Solitude to Partnership”, organizat de Asociația Dăruiește Viață.

Am fotografiat si am ramas impresionat de acest workshop. Mai multe detalii aici: http://www.daruiesteviata.ro/curs-de-comunicare-medic-pacient-cu-traineri-internationali-oferit-cadrelor-medicale-din-timisoara/

Bursa de fericire

Am scris demult: “Nu pot da nume. O cheama D si e o fetita trista. Am fotografiat-o in salon mai mult de trei ore, am incercat sa vorbesc cu ea, i-am zambit, am incercat sa glumesc. I-am aratat fotografiile. Am primit aceasi expresie trista de fiecare data si nici un cuvant. Nici un cuvant timp de trei ore. La un moment dat am intrebat-o resemnat. Vrei sa plec?? Nu pleca, au fost singurele ei cuvinte.”

Acum un an s-a intamplat ceva extraordinar

Cred ca sunt momente incredibile mediatizate prea putin. Nu stiu de ce, poate ca nu “vand” (vorba publicistilor) asa cum ar trebui. Aici http://insomnia.ro/blog/salveaza-vieti/behind-the-scenes-salveaza-vieti aceste momente in viziunea mea.
Campania continua si in acest an. Tot pentru camere sterile. Tot pentru bolnavi de cancer si leucemie. Nimic nou, ati spune. De ce ar fi? Bolile sunt aceleasi, bolnavi destui, banii sunt la fel de putini.

Dar noi putem fi altfel.

Behind the scenes: Salveaza Vieti

Timisoara. Spitalul de Oncopediatrie Louis Turcanu. Martie 2011

Imagini din culisele filmarilor pentru noua campanie de redirectionare a 2% din impozitul pe venit pentru realizarea primului Centru de Excelenta in tratarea cancerului din Romania. Filmarile s-au desfasurat in incinta spitalului din Timisoara. Andreea Raicu, Paula Herlo, Tudor Chirila, Virgil Iantu, Cabral si Bogdan Dumitrache sunt vedetele care au participat, alaturi de copiii din spital, la filmari. Salonul unde s-a filmat, cu numarul 57, a fost pentru o zi martorul unor momente unice, pline de caldura, solidaritate si profesionalism.

S-a incheiat si pentru mine o etapa. Fotografierea in spital a fost o experienta unica pentru mine. Am plans seara tarziu cand acasa fiind, dupa fiecare sedinta de fotografiere, prelucram imaginile. Dar am simtit o caldura imensa in suflet acolo, in spital, cand vedeam zambetele si privirile copiilor. Caldura lor mi-a dat energie sa fotografiez si sa revin. M-a intarit. Vreau sa ma implic si mai departe. Vin vremuri noi si sunt atatea de schimbat.

Spoturile acestei campanii sunt publicate pe vimeo.

Vin vremuri noi. Tu unde esti?

Louis Turcanu 2011

Am fotografiat din nou in spitalul Louis Turcanu din Timisoara. Intr-un preambul pentru niste filmari. Cu acelasi paturi. Dar alti copii. Am avut emotii sa ma intorc. Pana la urma, ultima data cand am zambit unei fetite si i-am spus ca va fi bine m-am inselat.

[21:38] neamtu_alin: nu ti-am zis
[21:38] neamtu_alin: am intrat in salonul dianei
[21:39] neamtu_alin: am si filmat acolo dar probabil nu-l recunosti
[21:39] neamtu_alin: e acum salonul ralucai, in stanga era patul dianei de demult
[21:39] neamtu_alin: nici un salon nu a ramas la fel
[21:39] neamtu_alin: si nici un copil de acum 2 ani nu mai era acolo
[21:40] neamtu_alin: m-am intrebat unde sunt acei copii
[21:40] neamtu_alin: si m-a intristat ca pe patul dianei nu era nimeni
[21:40] neamtu_alin: era bine sa fie cineva

Si anul acesta puteti ajuta

Salveaza Vieti

Privesc imaginile mele din Louis Turcanu de anul trecut. Fotografiam pentru asociatia Salveaza Vieti o fetita pe nume Diana, o fetita rece, resemnata si trista. In momentul publicarii imaginilor nu am vrut sa-i dau numele. La un moment dat am intrebat-o daca vrea sa plec fiindca nu avea nici o reactie la actiunile mele. Insa ea m-a oprit.

Am scris atunci:

Nu pot da nume. O cheama D si e o fetita trista. Am fotografiat-o in salon mai mult de trei ore, am incercat sa vorbesc cu ea, i-am zambit, am incercat sa glumesc. I-am aratat fotografiile? Am primit aceasi expresie trista de fiecare data si nici un cuvant. Nici un cuvant timp de trei ore. La un moment dat am intrebat-o resemnat ?Vrei sa plec?? . ?Nu pleca?, au fost singurele ei cuvinte.

Am simtit aceste cuvinte. Ochii ei imi spuneau ca nu-si mai apartine, ca oamenii din jur sunt singura ei speranta. Si asteptarea.
(?)

Ma simteam ciudat. Nu eram nici fotograf dar nici martor al unei tragedii umane. Diana ma privea mai degraba ca un pansament pe rana nevindecabila, un pansament tarziu pe o rana pe care doar credinta si optimismul nebun putea sa o vindece.

Lipsa ei de optimism mi s-a parut exagerata. Mi-au trecut multe intrebari prin minte dar Diana era un copil mic intr-un salon de spital traind o viata repetitiva si anosta. O viata de “salon” acoperita cu greu de zambetele crispate ale parintilor. Eu eram optimist. N-am crezut ca Diana va muri. Era intr-un spital care trebuia sa o salveze, un spital in care doar timpul ii era dusman. Trebuia sa ajunga intr-o camera sterila pana cand tratamentul isi facea efectul iar timpul parea de partea ei dupa ce la sfarsitul anului 2009 asociatia adunase 100.000 EUR necesari camerelor sterile. Dar n-a fost sa fie asa.

A trecut un an de atunci. Cu toate eforturile asociatiei, lupta de a gasi furnizorii s-au dovedit mai dificila decat se asteptau. Abia acum, la un an de la demararea proiectului si dupa lungi negocieri cu furnizorii, au demarat lucrarile. De ce a trebuit sa treaca un an? Oare trebuie sa renuntam la a face ceva ca sa purtam resemnati, asemeni Dianei, pansamentele ce ne intarzie plecarea?

Anul acesta Salveaza Vieti continua lupta pentru spitalul din Timisoara. Cu sprijinul lui Oana Pellea, ProTV, Grafitti BBDO, Vodafone si a altor nume mari care au ales sa mediatizeze gratuit proiectul. Vor fi din nou reclame la TV, la radio, in presa, pe bloguri.

A trecut un an de atunci. N-am mai fotografiat in spital de fiindca nu am nimic de adaugat. Cuvintele de atunci sunt mai actuale ca niciodata. Va rog sa urmariti imaginile in link-ul de mai jos. Pe fetita o cheama Diana. Si anul acesta e un an in care puteti ajuta.

Cate vieti poti salva intr-o viata?

Un sfarsit e un nou inceput

In noiembrie am fotografiat-o pe Diana in spitalul Louis Turcanu din Timisoara, intr-o campanie Salveaza Vieti. D. a fost un personaj in clipul campaniei si am scris atunci cateva cuvinte despre intalnirea cu ea. Imi amintesc:

Nu pot da nume. O cheama D si e o fetita trista. Am fotografiat-o in salon mai mult de trei ore, am incercat sa vorbesc cu ea, i-am zambit, am incercat sa glumesc. I-am aratat fotografiile? Am primit aceasi expresie trista de fiecare data si nici un cuvant. Nici un cuvant timp de trei ore. La un moment dat am intrebat-o resemnat ?Vrei sa plec?? . ?Nu pleca?, au fost singurele ei cuvinte.

Am simtit aceste cuvinte. Ochii ei imi spuneau ca nu-si mai apartine, ca oamenii din jur sunt singura ei speranta. Si asteptarea.
()

D. a murit.

Salveaza Vieti a demarat anul trecut campania de ajutorare a bolnavilor de cancer si leucemie de la Spitalul Louis Turcanu din Timisoara, o campanie in care am fost implicat si eu iar eforturile spitalului au fost puternic mediatizate de ProTV. Ca urmare zeci de companii au avut curajul sa aplice o prevedere perfect legala dar putin stiuta a Codului Fiscal prin care o mare parte din impozitul pe profit se poate directiona catre eforturi umanitare. (mai multe aici)

Diana a murit si pentru ea nu s-a mai putut face nimic. Vreau sa cred ca moartea ei inseamna ceva iar voi care cititi aceste randuri sa va ridicati hotarati sa dati mai departe vestea despre procentul de 20% din impozitul pe profit care nu se da la stat (cum s-ar intampla daca nu faceti nimic) ci acolo unde aceasta poate salva o noua viata.

Si anul acesta e un an in care puteti ajuta.

1.600 de euro bucata? viata a sute de copii romani

Statul a decis sa nu investeasca in sanatate. Asa ca, prin fiecare dintre noi, un alt roman poate sa traiasca. Copiii, bolnavii de leucemie, care au nevoie de un transplant de celule stem asteapta. O sansa la viata sau poate moartea. Incercati un exercitiu de imaginatie – cum i-ati spune unui om drag voua ca nu mai are ce sa astepte? Centrul de transplant medular din cadrul clinicii Louis Turcanu din Timisoara are nevoie de doua camere sterile de transplant si de 100.000 de euro. Astfel, spune prof. dr. Margit Serban, medic oncopediatru, primul care a realizat un transplant medular in Romania, ar salva 60 de copii bolnavi de cancer limfatic in 2010. Pe toti acestia ii poti ajuta sa traiasca, daca alegi sa directionezi impozitul pe profit. Nu 100% la stat, ci – cum legea prevede – 20% pentru un ONG, iar restul de 80% catre stat. Nu te costa nimic, ai controlul banilor si, in plus, poti salva o viata. Un calcul rece arata ca un manager care doneaza 1.600 de euro din impozit poate salva un om. Asadar, o viata face doar 1.600 de euro. Cu 160.000 de euro, punem in balanta 60 de vieti.
(Diana Marcu, Gandul)

Mai sunt cateva zile in care poti redirectiona profitul din acest an copiilor din spitalul Louis Turcanu din Timisoara. Campania merge mai departe. Un articol semnat Diana Marcu apare in Gandul de azi. Multumim Diana! Aici link…

Asociatia Salveaza Vieti cu sprijinul insomnia.ro, ProTV, Walmark si recent EuropaFM deruleaza o campanie de ajutorare a copiilor bolnavi de leucemie si cancer de la Spitalul Louis Turcanu din Timisoara. Aici toata povestea campaniei.

Diana in salon