Insomnia's blog

De trei seri ‘ncoace mă uit fascinat la “Everest – Beyond the Limit”. Un documentar emoţionant care pune în discuţie limita naturii umane dar şi curajul, ambiţia şi autodepăşirea.

Încălzit sufleteşte de o asemenea aventură încep să ridic planuri către înălţimi. Apăs pe telefon numărul lui Mini care a fost acolo şi mă poate îndruma. Brusc un gând mă opreşte. Şi e atât de real.

În jurul nostru, în viaţa noastră sunt atâtea Everesturi! Sunt atât de aproape încât nu le vedem, nu le asumăm, le ignorăm şi mergem mai departe ca şi cum n-ar exista. Mergem mai departe fără să conştientizăm şansa unui summit.

Mi-ar plăcea să ajung în Himalaya. De fapt voi ajunge acolo. Dar până atunci am Everestul meu aici, aproape, greu de de atins şi al naibii de incitant.

Am zis.

Categorie: Din putul gandirii
Un comentariu

Un raspuns la “Everestul meu”

1. Anca Pol a scris:
   March 19th, 2009 at 12:15 am

   Aplaud cu toată sinceritatea gândul din paragraful 3. Ok, şi pe cel din paragraful 4, dar mai abitir pe cel din paragraful 3 : ).

Scrie un raspuns