Prieteniile vechi

Prieteniile vechi sunt speciale. Brazdate de timp, ele se arata uneori fulminante, alteori disparute. Se regasesc in momente de fericire dar cel mai mult in momente dificile, de rascruce. Sunt acolo si nu pleaca, indiferent de timp sau de mediu. Infloresc periodic, ca florile, dar si pierd frunze, se vestejesc. Se refac din nou. Se invechesc ca vinul si devin mai bune, mai fine, mai selecte.

Sunt rare. Unii au cateva, altii una si altii deloc. Unii nu le cunosc si tanjesc dupa ele iar altii nu cred ca exista. De altfel e si greu sa crezi in ceva ce isi neaga propria existenta ca sa erupa fulminant in tot imprejuru-i.

Daca le avem poate uneori facem pentru ele prea putin, alteori ne sacrificam dincolo de limita suportabilitatii. Timpul ne regaseste in diverse ipostaze. Invariabil insa: impreuna.

(jurnalul de blog este, hmm… fictiv?)

14 thoughts on “Prieteniile vechi”

  1. Ce tampenie, imi vine sa-mi dau palme, cred ca s-a intamplat ceva cand sa citesc textul si nu l-am vazut. Frumos spus, extraordinar de bine: prietenii vechi, cad frunze, vestejesc, infloresc din nou. Dar mai sunt si prietenii vechi care nu mai dau frunza, pentru ca sunt uscate din lipsa de apa, pentru ca degeaba tipa saraca, daca omul care tre’ s-o ude se face ca nu aude, cica-i mult prea ocupat.
    Cand intr-adevar ai norocul sa ai parte de o prietenie adevarata, tine-ti cu dintii de ea, nu se stie cand in vremuri rele, numa’ de acolo iti vine umarul pe care sa te sprijini.
    Nota 20 pentru text. Mai vreau 😀

  2. Salut Alin,

    Sunt Florin Sipos de la PHOTO magazine. Am incercat sa dau de vreo adresa de mail de-a ta, dar n-am reusit.
    E vorba despre fotografia ta; am dori sa obtinem un interviu cu tine pentru revista.
    Poti sa-mi dai un semn? In cazul in care esti de acord vom stabili detaliile ulterior.

    Felicitari pentru munca ta si numai bine,

    Florin

  3. am vazut si eu fotografia ,imi cer iertare dar trebuie sa comentez si eu mai bine sa spun ca nu pot fii deacord cu ceilalti inafara de cromatica nu spune nimic ca si compozitie lasa de dorit parca pisicul este un jongler este din alt film daca nu ar fii pisica poate ar spune ceva ar crea o stare .scuze e parerea mea personala cu pritenie cristian

  4. pe langa faptul ca poza este extrem de expresiva, stau si ma gandesc cum de in oameni ca tine talentul nu conteneste sa se limiteze doar la fotografie..se rasfrange si in textele tale…esti un om deosebit si cred ca oamenii ca tine sunt cei care simt viata in profunzime si o intelg in adancimea ei bizara.

Leave a Reply

Your email address will not be published.