March 30, 2007
Telefonul nu mai sună
Alin Neamtu a scris acest mesaj la 7:55 am:
Cât de bine e fara telefon? Fără messenger, mail, filme, televizor, lumină sau ceaiul din microunde? Ar fi ca în liceu. Atunci curentul se lua o oră în fiecare seară. Stăteam liniştit alături de părinţii mei şi glumeam împreună la lumina lumânărilor…
Iar acum văd că unii se constituie într-o mişcare pentru a avea asa ceva… Citeam despre conceptul de slow movement şi despre arta de a face mai puţin… Şi ce simplu se poate obţine, aruncaţi încărcătorul telefonului şi nu plătiţi curentul.
Câţi dintre voi aţi face-o?
Categorie: Din putul gandirii
4 Comentarii
4 raspunsuri la “Telefonul nu mai sună”
Scrie un raspuns
« « În luna lui Marte | Ganduri in picaturi » »
March 31st, 2007 at 1:23 am
hehe … veche problema … ma enervam pe mine cand ma trezeam ca ma simteam de-a dreptul handicapat ca ramaneam fara baterie la telefon pe io stiu unde pentru jumatate de zi …
dar cred ca este o falsa problema faptul ca ne legam de nevoia de a avea telefon, curent, internet, samd … sunt doar niste unelte ale timpurilor noastre … adevarata problema e cum ne raportam la uneltele astea si ca din pacate prea des devin ele stapanul …
“s-o lasam moale”, pe romaneste, putem foarte bine si avand curent, telefon si internet
nu cred ca telefonul te-a oprit sa stai sa admiri si sa te bucuri de frumosul lac si in plus sa faci imagini cu care sa ne bucuri si pe noi …
si, ca sa revenim la subiect … imi plac mult imaginile
April 2nd, 2007 at 12:17 pm
eu nu zic ca nu se poate. multi nu pot insa.
primisi pe mail un comentariu vis-a-vis de “Slow Europe”, adika astia de dincolo isi permit sa fie slow ca au cu ce, iar noi nu. si asta e adevarat, insa trebuie facuta diferenta intre stresul pentru o viata decenta si stresul pentru a avea peste mult, cat mai mult, tot mai mult.
April 2nd, 2007 at 6:14 pm
“stresul pentru a avea peste mult, cat mai mult, tot mai mult.”
foarte adevarat, ma gandisem doar la mine, la tine … si cu noi inca mai e speranta
… mai stim sa iesim, sa ne uitam la lucruri …
May 21st, 2007 at 8:03 pm
totul pare vis…dar e realitate, o realitate care nu o vedem, care nu pretuim. nu sunt destule cuvinte frumoase pentru a descrie ceea ce dumnezeu ne-a lasat ceea ce unii distrug, iar unii pun in valoare. foarte frumoasa poza.