November 30, 2009
Zoom: …intr-un spital din Romania
Nu pot da nume. O cheama D si e o fetita trista. Am fotografiat-o in salon mai mult de trei ore, am incercat sa vorbesc cu ea, i-am zambit, am incercat sa glumesc. I-am aratat fotografiile… Am primit aceasi expresie trista de fiecare data si nici un cuvant. Nici un cuvant timp de trei ore. La un moment dat am intrebat-o resemnat “Vrei sa plec?” . “Nu pleca”, au fost singurele ei cuvinte.
Am simtit aceste cuvinte. Ochii ei imi spuneau ca nu-si mai apartine, ca oamenii din jur sunt singura ei speranta. Si asteptarea.
Poti sa o ajuti pe D si iti voi spune cum. Poti sa ajuti cel putin 60 de copii cu leucemie sa beneficieze de un transplant de maduva in fiecare an. Ajuta si tu! Intra pe salveazavieti.ro.
O campanie salveazavieti.ro si insomnia.ro pentru a sprijini eforturile Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Louis Turcanu din Timisoara. Un reportaj despre efortulurile Spitalului Louis Turcanu pentru a obtine finantarile dorite puteti vedea in premiera maine, 1 Decembrie, la ProTV, in cadrul campaniei Jos Palaria, in jurul orelor 12.00.
Categorie: Salveaza vieti
3 Comentarii
December 1st, 2009 at 2:20 am
offfffffff !!!!!! ……. of! m-ai intristat, mai bine nu mai citeam …. dar nu-i vorba de mine
boli, tristete, copii … nu merg deloc cuvintele astea impreuna, fir-ar
December 1st, 2009 at 10:06 am
Asa-i, dar povestea poate avea happy-end. Tot ce trebuie este ca D si altii ca ea sa reuseasca sa faca transplantul la timp. Spitalul are nevoie de camere sterile pentru a nu tine copii pe o lista de asteptare. Mai multe azi la ProTV.
Ca sa ajutam acesti copii NU NE COSTA NIMIC! N I M I C! Stiai ca exista o prevedere in codul fiscal prin care 20% din impozitul pe profit se poate directiona pentru asemenea cazuri? Oricum platim acest impozit. Si il platim unde??? La stat
De ce sa ia statul si acei 20%? Face el mai mult ca noi pentru acestia? Acum, de 1 Decembrie, statule, faci tu mai mult ca noi?
April 22nd, 2010 at 9:50 pm
[...] Am simtit aceste cuvinte. Ochii ei imi spuneau ca nu-si mai apartine, ca oamenii din jur sunt singura ei speranta. Si asteptarea. (…) [...]