Makarska

Se spune despre croati ca sunt oameni reci si inchisi. Am simtit asta pe strada, in trafic, in magazine. Anii de razboi i-au facut mai reci. Le-au ramas in minte inca multe amintiri din razboiul cu sarbii. Si totusi, dincolo de perdeaua exteriorului poti descoperi cu surpriza o caldura sufleteasca unica. Cum spune si gazda noastra “the serbs are the power, but we are the heart!”. Asa mi-am inceput prima seara din centrul Dalmatiei, in Makarska, Croatia.

Ivan Opacak este proprietarul resedintei Mlinice. A locuit in Suedia si vorbeste engleza excelent. S-a intors dupa 6 ani si a construit Mlinice cu mainile sale, cu multa sudoare. Vorbeste cu mandrie despre vila sa. Are si de ce. Resedinta Mlinice este situata pe coama muntelui, la jumatatea distantei dintre mare si versant. Vila este inconjurata de o mica livada de maslini si strajuita de un cordon de pini. Privelistea este superba, poti vedea intreaga statiune, intinderea marii precum si insulele Hvar si Brac aflate in largul rivierei. Resedinta are mai multe apartamente si camere, amplasate pe doua nivele. Unele camere au vedere la mare dar cele mai bune sunt cele fara vedere la mare fiindca sunt cele mai racoroase. La parterul vilei se afla un excelent restaurant traditional, Konoba.

Ivan a avut multe femei in viata lui. A trait cu fiecare mult timp si a fost corect fata de ele. Dar nu a avut noroc. Pana nu a intalnit-o pe Zora. La 46 de ani este din nou indragostit si se bucura de iubita lui ca un adolescent. Ii privesc cum stau impreuna la masa, se tin de mana si se saruta din cand in cand, el putin sfios si ea cu increderea femeii ce se simte iubita. Sunt tineri. Le spun asta. El imi multumeste cu ochii veseli.

In calduroasele seri petrecute acolo Ivan ne-a povestit despre greutatile turismului din zona, despre neimplicarea autoritatilor, despre rudele sale din Hertegovina, despre dragoste si despre razboi. Toate la un pahar de vin alb de Dalmatia. As mai povesti de sedinta foto nud cu Zora, insa mai bine ma opresc aici.

La parterul resedintei Mlinice functioneaza Konoba, un restaurant traditional decorat cu obiecte artizanale vechi si mobilier din lemn masiv. Teo Granic, proprietarul restaurantului ne intampina cu zambetul pe buze. Ne-a pregatit cu o ora inainte peka, o mancare traditionala croata.

Teo a luptat in razboiul cu sarbii chiar in jurul Dubrovnik-ului. Zile in sir fara sa doarma, doar cu gloantele suierand deasupra capului, traia clipele razboiului. Povesteste cu lacrimi in ochi cum a dus in spate o femeie de 26 de ani ranita, nu mai putin de trei kilometri. Incerca sa o salveze. Vorbea cu ea tot timpul astfel incat au ajuns sa se cunoasca bine pana la finalul drumului. Epuizat fizic, era fericit ca a reusit sa ajunga cu ea la punctul medical, la un doctor. In sfarsit… Si ea in acel moment s-a stins. Povestea ne-a impresionat si am ramas cateva clipe tacuti.

Teo se trage dintr-o familie de pescari. Isi aminteste cu tristete de copilaria lui, cand tatal il trimitea la scoala dimineata si apoi la pescuit pana noaptea tarziu. A avut o copilarie grea. Dar acum familia Granic locuieste intr-o frumoasa vila in Promajna, o localitate in apropiere de Makarska. Vila este moderna, cu doua nivele, nou construita. Teo locuieste impreuna cu sotia sa, Natasa si cu una dintre fetele lor. Natasa este o femeie frumoasa. Are 42 de ani insa nu-i dai mai mult de 30. Ambii soti sunt tineri, veseli si indragostiti de viata. Si de cainele lor, Bul. Teo are doi copii. Unul dintre ei a mostenit pasiunea pentru pescuit. La 16 ani, este cel mai tanar pescar profesionist din toata riviera Makarska. Viata lui inseamna marea. Daca este vreme proasta si nu poate iesi in larg cateva zile, sta in casa si este foarte abatut, spune Teo.

Makarska este o statiune completa. Plaja se intinde pe mai mult de 2 km, in dreptul padurilor de pini si a stancilor. Atmosfera este idilica. Malul abrupt dezvaluie mici locuri in care se poate face plaja, protejate de privirile indiscrete. Zona muntoasa a Makarska-i este rezervatie naturala, parcul national Biokovo. La cativa kilometri pe versant se ajunge la varful Sveti Jure, situat la 1762 m deasupra marii. De sus se vede intreaga Croatie. Localnicii spun ca in zilele senine poti vedea chiar si Italia. Privelistea este grandioasa, avand in vedere cat de abrupt este muntele.

La doua ore de mers cu masina se afla orasul Dubrovnik. Supranumit Perla Adriaticii, acesta este un oras cetate ce impresioneaza prin arhitectura si maretia sa. Orasul a fost distrus de razboi si reconstruit ulterior. Strajuit de ziduri inalte ce coboara pana in mare, acesta este destinatia favorita a turistilor in sudul Dalmatiei.

Se spune despre croati ca sunt oameni reci si inchisi. Am avut poate noroc, dar am cunoscut opusul. Jiveli!