De ce atunci cand vrem sa mergem inainte ajungem sa privim tot mai des in urma, la momentele calde din trecut? Suntem in prezent, in lumina, iar trecutul este departe umbrit de frunzele copacilor. Si totusi nu vedem asta. Lumina ne orbeste, ne face sa inchidem ochii si sa lasam sufletul sa priveasca imaginile frumoase de odinioara. Pentru ca prezentul nu s-a instalat inca pe retina.
Oare de ce dragostea nu are ochelari de soare? De ce nu primeste timp pentru o noua instalare?
(2,458 vizite, 1 vizite azi)
Gabriel Nita says
Frumoasa fotografia.
Diana says
Foarte reusita, si ideea, si cromatica, si modelul. Imi place mult.
Friends says
Uneori mi-e foarte greu sa vad cerul. Ma uit catre el si imi doresc sa am puterea sa il admir, dar nu gasesc nici un motiv care sa ma sustina si atunci imi las capul plecat, doborat de ceea ce ar fi putut fi… Nu pot accepta vindecarea. Ranile, odata facute, vreau sa ramana acolo, asa nu va mai fi loc de alta rana, iar cele vechi vor durea ca inainte…Nimic nu se va mai schimba. Nu ma pot regasi, sufletul mi-e inchis.