Se duce toamna. Se duce încet, încet culoarea şi pleacă şi căldura. Au plecat păsările, s-au terminat recoltele. Vine iarna care aduce cu ea un peisaj trist şi fără de culoare. Ce pot să fac eu decât să stau seara târziu în faţa calculatorului? Să prelucrez cu nostalgie imaginile calde din concediu sau din zilele colorate ale lui octombrie?
Lacul meu
Mi-a plăcut din prima. Era liniştit şi retras. Oprindu-mă la marginea lui, am aşteptat să treacă timpul şi să plece gândurile. Cu aparatul în mână fotografiam lumina schimbătoare a apusului. Eram fotograful evadării mele şi încercam să umplu golul din sufletul meu ce se născuse chiar în acea zi.