Am impresia tot mai mult că sexul este la fel, indiferent că ai o relație stabilă sau nu. După un timp monotonia acestor stări de agregare sentimementală devine identică. Intr-o relație stabilă timpul rărește momentele de intimitate. Există totuși scântei aduse de o ceartă, de o despărțire temporară, care reaprind periodic flacăra, dând cuplului o perioada de pasiune asemeni începuturilor. După care lucrurile se liniștesc din nou.

Când ești singur scenariul se aseamană. Relații fulminante de cateva săptămâni urmate de pauze de luni… Și din nou.

Poate singurele momente de adevarată ardoare sunt începuturile… Și atunci, putem trăi numai din începuturi? Sau există ceva dincolo de rutină? Ceva mai mult decat banala plictiseală și rutina lucrului de zi cu zi. Cred că suntem condamnați la schimbare. Suntem fortați de ea când suntem singuri iar într-o relație rămâne monotonia ce rupe inimile. E mai ușor să rupi relații decât să rămâi acolo și să le schimbi în sine.

Trebuie să fim incurajați spre experiențe.