Noiembrie și-a pus amprenta pe dealuri, ierburi și copaci. Un weekend rece de toamnă.
Mi-e dor de toamna
Sirnea retouching?
Subiect de actualitate. Incep asa, pour-les-connaisseurs…
Se ia una bucata imagine RAW. Se introduce in editorul de RAW. Se modifica expunerea sa iasa bine prim-planul. Se salveaza JPG. Se modifica din nou expunerea (eventual un pic de contrast, saturatie) ca iasa bine cerul. Se salveaza a doua bucata JPG. Se introduc bucatile in PS. Se selecteaza bucata in care se vede cerul, Copy-Paste peste cealalta. Apoi Quick Mask, Gradient Fill, se aplica gradientul dupa gust. Se trece in modul normal, Layer, Layer Mask, Reveal (sau) Hide Selection.
Sirnea? Sau nu? Ajungem si noi ca in exemplul urmator? click pentru exemplu
Conteaza modul in care s-a realizat o imagine? Sau doar rezultatul final?
Sunt convins ca dezbaterea este aprinsa.
(acesta nu este un blog iar imaginile nu sunt retusate)
Revenind la soare
Dupa soare vine ploaie
Incep cu aceste imagini povestea de a doua zi dimineata. Am fost trezit din visul frumos de la rasarit de tunetele ce se auzeau afara… Incepuse ploaia. Cuprins de bucuria si raceala ploii simultan, am iesit afara scafandru cu aparatul meu, pozand dealurile prin ploaie. Sticla obiectivului era plouata bine dar nu mi-am dat seama atunci. Un altfel de rasarit de data asta, timpul…
Vis in asteptare de developare
Raman asadar cu filmul si pozez in continuare. Aparatul pe film nu are afisaj de control cum are digitalul. Nu stiu ce va iesi. Pot doar sa presupun, sa astept si sa visez la cum vor iesi cadrele.
Eu am visat putin cum vor iesi diapozitivele din aparatul pe film si am vazut asta:
(de data aceasta jurnalul de blog are legatura cu realitatea)
Filmul bate digitalul
Cum spuneam, Sirnea a fost ocupata de fotografi.
Este o dimineata superba de sambata. Ma felicit ca am venit. Mi-era teama ca va ploua, dupa prognoza CNN-ului insa este o vreme superba. Inca odata se confirma faptul ca prognoza la CNN este corecta doar pe dos.
Ora 5 dimineata. Domnul fotografu avea insomnie asa ca verifica blitzu, impreuna cu un ogarafgan ii ia pe Ionut si pe Razvan si purced la drum. Pe jos, evident, fiindca soferul doarme… Si asa pornim sa verificam daca Dumnezeu aprinde becurile la fel de frumos prin aceste locuri asa cum se povesteste si cum ne-au spus si altii din-naintea mea.
Se face incet lumina. Cu pasi umezi privesc in zare cum se aprind culorile si se lumineaza orizontul. Peisajul este atat de frumos incat ma descurajeaza. Imi vine sa las aparatul jos. Ma uit la ceilalti cum se pierd in trepiede si declansari si imi revin. Trebuie sa umplu cardul, imi spun, sa am si eu ce arata.
“Extraordinar” spune fotograful. Se uita spre mine. Nu pot sa spun insa nimic. A folosit singurul cuvant potrivit. Ma indrept din nou spre soare, declansez si ma uit la aparat. Supriza…
“Am ramas fara baterie” zic.
“Ghinion. Pai domnule, eu inainte sa plec la drum imi verific de doua ori echipamentul” zice fotograful.
“Eh, am rezerva!”. Si eu am rezerva intotdeauna incarcata. Asa ca iau rezerva, o pun in aparat si il pornesc. In secunda urmatoare inlemnesc.
“B*** p**, cum naiba rezerva mi-e descarcata!!” aproape ca tip de suparare.
“Domnule, ghinion” zice fotograful. Ii dau dreptate. Nu se face asta, tocmai la Sirnea, tocmai cu fotograful si tocmai cand soarele este atat de frumos in cadru.
Ma simt acum ca in filmul American Pie. Tipu’ e pe scena, trebuie sa cante ceva si nu poate, nu stie. Este complet blocat. Toata lumea se uita la el. Se va face de ras? Ma pregatesc si eu sa incasez rasetele cand imi amintesc… Pai am aparatul cu film! Imi indrept corpul, imi deschid privirea si o iau pe deal in sus, mormaind usor… da, da, filmul bate digitalul.
(de data aceasta jurnalul de blog are legatura cu realitatea)