Drumuri spre lumina
On and on until the end
I’ll follow you around the bend
Believe me when I say it’s true
There’s nobody else like you
On and on and from the start
You’re love’s been lighting up the dark
Like nothing that I ever knew
There’s nobody else like you
(Evan – Nobody Else Like You)
In anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internationala a Muncii, in memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii (…).
In Romania aceasta zi a fost sarbatorita pentru prima data de catre miscarea socialista in 1890. In perioada regimului comunist, de 1 mai autoritatile organizau manifestatii uriase pe marile bulevarde, coloanele de muncitori in tinute festive fiind nevoite sa scandeze lozinci si sa poarte pancarte uriase. Dupa 1990, importanta propagandistica a zilei a fost minimalizata, dar oamenii se bucura de aceast eveniment sarbatorindu-l in aer liber, la iarba verde, la mare ori la munte, delectandu-se cu mancarurile traditionale: crenvursti sau mici si bere.
sursa: wikipedia
Ai mare indrazneala sa ma chemi la tine, sa ma provoci. Pe net.
Dar cand sa ne intalnim direct… gata! Reset la concret.
Pe din dos de toate e neprelucrate, doar cu mirror si cropate, zic pe romaneste, frate.
(in traducere: cand nu iese frumos dar totusi iese…)
Va dau din nou cele doua funduri (de magar si de oaie) prezentate intr-un post anterior printre multe alte imagini vignetate si un text cu romi (ca-s la moda). De data asta intr-o noua prezentare: crop cinematografic. Asa, de fun.
Iar daca (, 😛 ) cautati logica postului… n-are. Poate fiindca paream prea destept in postul anterior…
Am descoperit de-abia acum blogul lui Andrei Pandele. Tarziu poate? Sau e un moment potrivit? Am mai trecut pe acolo prin 2005 dar nu l-am retinut fiind prea filozofic pentru inceputurile mele fotografice de atunci.
in 2005 Andrei Pandele vorbeste despre fotografia picturala. Citind randurile de mai jos o sa descoperiti cuvinte ca “pictural”, “fotograf de salon”, “succese ieftine”. Sunt cuvinte cu care autorul incremeneste o parte a lumii fotografice romanesti din prezent, o lume partial “manelizata”.
10 august 2005
Gusturile pot fi educate. Alaturi de Mozart si Chopin, potzi asculta Bach si Vivaldi. Sau Wagner si Carmina Burana. Dar gusturile pot fi si pervertite. Cine asculta manele, poate sa nu mai suporte si altceva. Si in fotografie educarea gustului poate avea efecte bune sau altfel, dezastruoase.
Primul teoretician al fotografiei de salon a fost englezul Henry Peach Robinson (1830-1901). Desi un bun fotograf pe vremea lui, a fost contestat din timpul vietii de Peter H.Emerson. H.P.Robinson a scris o carte de mare rasunet, publicata in 1869, Pictorial Effect in Photography. Care erau ideile principale enuntzate in cartea lui ?
Fotografia ca atare nu poate fi o Arta. Pentru ca nu este in stare sa minta convenabil. Nu separa ce doresti sa iasa in evidentza de ceea-ce n-ai vrea sa se vada. Ceva fals poate fi mai interesant decat ceva adevarat. Anglia din acea vreme era in plina perioada Romantica, cu pictura pre-Rafaelita inca la moda.
Amatorii sunt imediat atrasi de pictorialism. Ca si profesionistii slabutzi. Pentru ca aceasta pseudo-fotografie este o cale de minima rezistentza catre Succese Ieftine. Fotografia pictoriala a facut enorm de multi prozeliti. Arata o cale sigura, prin retete de succes.(…)
Fotografia proasta trebuie imbunatatzita. Cum ? Reteta de baza a pictorialismului este sa flateze. Orice. Dar mai ales gustul celui care plateste trebuie flatat. Dupa retzete. Care retete ?
Apar 28 de retete de prezentare de succes, care merg la fraierii, sensibili la romantism fals. Contrastele si detaliile trebuie indulcite, iar ridurile inlaturate. Lumini super-moi redau atmosfere incetzosate, cu fumuri existente sau puse, filtre soft.(..)
Sa faci exact ce spune beneficiarul este si o dovada de proasta calitate, din partea ambelor parti. Ambii sunt intolerantzi si marginitzi. Un beneficiar cult asteapta de la un adevarat profesionist sa ii ofere chiar mai mult decat poate el cere. Ceea ce la noi rareori este cazul.
15 august 2005
Multzi mari fotografi au scris impotriva curentului pictorial. Ca sa devii Fotograf international, cu F mare, itzi ia mai degraba peste 17 ani. Presupune sa cautzi si sa gasesti un Drum Propriu, chiar impotriva modei si curentelor. Iar asta e greu. Si tinerilor din ziua de azi nu prea le place calea lunga, presarata cu obstacole dificile. Pentru ca vor succes, Acum. De aceea aleg imediat retzete supra-rasuflate, inca din secolul 19.
I died for beauty, but was scarce
Adjusted in the tomb,
When one who died for truth was lain
In an adjoining room.
Daca nu esti copil cuminte, nu indeplinesti voia Domnului si nu asculti de parinti, vei fi aspru pedepsit. Si nu oricum. Te calca masina, cazi de pe scara, ajungi la spital cu febra mare, iti petreci vacanta in pat sau vei fi “aruncat in intunericul cel mai dinafara, unde va fi plingerea si scrisnirea dintilor”. Daca te rogi inaintea unui concurs il iei, daca nu, il pici. Cit despre alte culte, acestea sint incriminate aproape la unison, deoarece afecteaza “familia si comunitatea Bisericii”. Cum “magia, spritismul sau anumite puteri ale yoghinilor sint in strinsa legatura cu lucrarea demonilor”, ele trebuie, evident, combatute cu tarie. Asa arata manualele de Religie, materie care va deveni obligatorie, releva un studiu al Ligii Pro Europa.
Violenta, atrocitatile si orori de o inspaimintatoare diversitate abunda in manualele de religie ca argument suprem impotriva pacatului si a evitarii pedepsei divine. Fapte banale sint grave incalcari ale poruncilor, iar divinitatea este prezentata fie ca o entitate necrutatoare, capabila de razbunari ingrozitoare, fie ca un comerciant de indulgente. Filozofia de baza a manualelor pare a fi: gresesc, sint pedepsit, ma rog, cistig. Dumnezeu cel iertator si bun, esenta crestinismului, lipseste sau este un personaj secundar.
Ce invata copiii din manualele de religie?
Pedeapsa divina: te calca masina
de Andreea Pora HotNews.ro
Luni, 3 martie 2008
M-am hotarat sa pun cateva imagini din acelasi loc, detalii ale panoramei din postul anterior. Fotografiate insa a doua zi cand norii au rasfatat peisajul si soarele a iesit victorios dupa mai bine de jumatate de ora de viscol cumplit si ceata deasa.
Panorama 360? din varful Innere Schwarze Schneid, Otztal, Tirol.
Austria, februarie 2008. Click pe imagine…
La o altitudine de 3367 metri, Innere Schwarze Schneid este unul din cele mai inalte varfuri din Otztal, regiunea Alpilor din Tirol. Inconjurat de mai multi ghetari sau ramasite ale acestora, secondat de Rettenbachjoch la nordest si Tiefenbachkogl la sudvest, acest varf ofera o perspectiva unica asupra intregii zone.
Accesul spre pisc si spre zona de ghetari se face simplu (si scump!) cu ajutorul telecabinelor, accesibile de la baza versantului din statiunea Solden.
Uite ca se incalzeste afara si mai repede-mi sare gandul la primavara decat la zapezile de unde am revenit.
