Simt pasii cum se aseaza usor, pe camp, acoperiti doar de adierea vantului ce-si atinge corpul. A venit caldura, iar gandurile tale se astern pe portativul campului cu grau, note discrete, cu vantul solist de primavara.
Camp galben
Un soare, o floare si camp de rapita.
No promises
Hey baby, when we are together, doing things that we love.
Every time you’re near I feel like I’m in heaven, feeling high
I don’t want to let go, girl.
I just need you to know girl.
I don’t wanna run away, baby you’re the one I need tonight,
No promises.
Ganduri in picaturi
365 de ganduri, 365 de pleoape, 365 de picaturi de roua intr-o noapte. Toate frumoase…
Telefonul nu mai suna
Cat de bine e fara telefon? Fara messenger, mail, filme, televizor, lumina sau ceaiul din microunde? Ar fi ca in liceu. Atunci curentul se lua o ora in fiecare seara. Stateam linistit alaturi de parintii mei si glumeam impreuna la lumina lumanarilor…
Iar acum vad ca unii se constituie intr-o miscare pentru a avea asa ceva… Citeam despre conceptul de slow movement si despre arta de a face mai putin… si ce simplu se poate obtine, aruncati incarcatorul telefonului si nu platiti curentul.
Cati dintre voi ati face-o?
In luna lui Marte
Ploua infernal si noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau in luna lui Marte. Peretii odaii erau nelinistiti, sub desene in creta, sufletele noastre dansau nevazute-ntr-o lume concreta. O sa te ploua pe aripi, spuneai, ploua cu globuri pe glob si prin vreme. Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei, mie-mi ploua zborul, cu pene. Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi lasasem in lume odaia. Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi, cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca, si noi ne iubeam prin mansarde. N-as mai fi vrut sa se sfarseasca niciodata-acea luna-a lui Marte.
(Nichita Stanescu)
