Domnisoara a venit pentru prima data pe dealuri, jos in vale sunt inundatii iar cainele satului se pregateste sa alerge oile ciobanului. Ciobanul urla sa ne tinem cainele acasa si sa nu ne batem joc de oile lui, sa ne calmam ca altfel ne taie cauciucurile… Nici macar nu era cainele nostru, a urcat cu noi doar. A si plecat mai devreme, spre norocul nostru si al cauciucurilor. Dupa 3 ore coboram in vale si acolo este ciobanul, ne asteapta langa masina.
“A tau ii cainele?”
“Nu, nu-i al meu, e de pe aici din sat.”
“M-am gandit eu, da’ am vrut sa te-ntreb, sa nu-ti tai cauciucurile degeaba. Ca ti le taiam, si nu veneai dupa mine. Veneai?”
“Veneam.”
“Nu veneai! Nu singur. Veneai cu gaia.”
“Ihi. Cu gaia.”
Simpatic cioban, la urmatoarea iesire o sa-i propun un “suting”. Avea bicicleta si doar doi dinti in gura…
