Cand incep lucrarile apar si nebunii blocului… Ascunsi bine, apar rar si pe neasteptate. Pana acum neremarcati, ei ies in lumina prin praful molozului de pereti sparti. Sunt plini de grija pentru Starea Natiunii. Fiecare are un motiv esential pentru a fi ascultat. Doamna de alaturi a observat cateva pete de rugina pe casa scarilor. E sigura ca nu vor iesi niciodata, treptele fiind pe vecie compromise… Domnul de la parter nu mai are aerisire la debara. Desi aerisirea s-a inchis acum cativa ani la izolarea acoperisului.
Iar la vederea parchetului laminat privirile se umplu de invidie. Dar se golesc repede pentru ca… dragul meu… “ie ieftin, n-o sat’ tana. Cand m-am insurat io, parchetul era parchet, si’ spun acuma, numa’ asa”…
Dar e bine sa fi compatimit. E ca si cum ai primi un permis de acces gratuit la tine pe etaj. Fara riscul de a fi oprit pentru explicatii la nivelul intermediar.
Saru-mana, vecine!
(din seria: sunt normal pentru ca am cu cine sa ma compar)
ogarafgan says
bun tot, place si text si poza 🙂