Frumusetea noroiului

Am asteptat iarna, dor de ceata si bruma si albul zapezilor umezind mirosul sobelor cu fum. Am vrut sa pozez frigul alb dar timpul a trecut. Mergand pe ulita, acum, cu iarna la picior, cu ghioceii din noroi si galbenul de ierbi uscate, privesc in jur la neculoare. Un anotimp mult prea transpirat… As vrea sa scormonesc lumina din noroi ca sa reinventez frumosul acestuia. Zice horhhe – e genial sa gasesti frumusetea in noroiul de acum – dar mie mi se pare trist.