Blogul maestrului Dinu Lazar de pe yahoo 360 publica o conversatie interesanta intre dansul si un tanar student la IATC, care vadit suparat de acesta, scrie:

Cu siguranta stiti f. f.multe, ati vazut/practicat la fel de multe cu succes/profesionalism/talen, pe linga toate acestea, deloc insignifiant, v-at invirtit toata viata intr-un doct cerc al creatorilor SCOLITI universitar in materie de imagine, unii cu siguranta si talentati dar…la fel de sigur, nu aveti dram de vocatie didactico-pedagogica fiindca torpilati mereu, vreti sa puneti in dificultate si penibila inferioritate discipolul…cacindu-va-n capul lui.
Imi pare rau, asta simt in ceea ce va priveste.
Educatie=critica constructiva, nu distructiv-umilitoare si,oricum, in final inutila.
Educarea-instruirea inseamna cred ca presupune rabdare-argumentare-corectare-exemplu personal si nu sa-l futi pe scoler la tot pasul.
Nu realizezi nimic facindu-l bou pe cineva care…conf.propriului destin poate a u5rmat o alta cale in viata, descoperind treptat si poate cu ceva sansa, farmecul inedit al imaginii.
de ce nu va ginditi de ex. ca daca am trece in domeniul/specialitatea mea profesata din 1072 pina in 1991 v-as face terci/troaca de porci ? Ar fi onest ? Categoric nu , ci mitocanesc pur si simplu.
D-voastra ati invatat-practicat arta imaginii si,repet, v-ati invirtit tot timpul intr-un cerc de meseriasi ai imaginii, pt. mine asta e doar un hoby, fara a fi sinonim cu refuzul meu de-a afla/invata/exersa cit mai mult in domeniu si-n final a constata un evolutiv spor calitativ.

Acest tip de discutie mi se pare foarte actuala datorita extraordinarei posibilitati in prezent de a conversa prin intermediul blogurilor, unii de jos cu altii de sus. Multi curajosi lasa respectul la ecran pornind o conversatie lipsita de ierarhie. In lumea sociala cu care am fost obisnuiti acest comportament ar fi inacceptabil insa pe net discipolul poate scrie cum este “este cacat in cap” si o poate face pe orice forum este inregistrat. Daca cei ce-l vor asculta sunt multi, discipolul va avea dreptate iar noi vom aparea expirati. Dar daca noi suntem mai multi, teribilismul i se va stinge. Este doar o chestiune de numar de comentarii in favoarea sau in defavoarea unei opinii.

Asa sa fie? Pare destul de incontrolabil rezultatul unei astfel de conversatii. Citind insa cartea

am inteles ca blogosfera are tendinta de a repara orice nedreptate, incorectitudine sau falsitate. Teribilismele juvenile sfarsesc prin a deveni publicitate gratuita pentru cei impotriva carora sunt indreptate. Si pentru ca spatiul virtual romanesc abunda de astfel de combatanti el devine un taram excelent pentru “free advertising”.
Multumim din plin!