Drumuri spre lumina
Fotografia e un drum, un proces, o stare… nu doar finalul unei imagini reusite… Aceasta este doar o etapa a procesului. E zona de laude sau critici… Dar mai sunt etapele personale, cautarea, interactiunea cu mediul, modelul, senzatia de a descoperi, senzatia de aventura, dorinta continua de cautare, de perfectionare. Fotografia e un mod de a vedea lumea asa cum e… dezbracata de aparentele apropiate.
Pentru ca e vreme urata afara si pentru ca nu mai e vara…
Al Di Meola a concertat aseara in Timisoara… Datorita efortului extraordinar al unui grup de tineri s-a lansat in premiera un festival de jazz, Plai cu sanse de a deveni un eveniment cultural de referinta…
Muzica… un vis, organizarea, excelenta. Fotografi cu o foame de pozat demna de competitiile sportive. Pe riscul lor, organizatorii au dat frau liber fotografilor pentru a merge in fata scenei. Drept urmare am avut parte si de ceva manifestari gen paparazzi…
In rest, o seara superba, un public grozav si un festival de exceptie.
Tot timpul ti-am zis, nu mai scoate limba, asa… cand vezi un aparat nou!
domnului din imagine: imi pare rau, am pierdut adresa Dvs. si nu pot sa va trimit poza!
Mi s-a intamplat odata sa imi formez o parere puternica despre cineva. Cu toate ca respectiva imi terfelea de fiecare data convingerile, acestea imi stateau in cap si nu aveau de gand sa plece. Eram intr-o stare de agregare confuza fiindca simteam ca am dreptate si totusi argumente ei… Oh, ce argumente! ma faceau sa am indoieli.
Timpul a trecut, ea a plecat si de atunci mi-am spus ca orice s-ar intampla voi asculta de intuitia mea.
clic pe poze fiindca se vad mai bine
‘
jurnalul de blog este zapacit, orice asemanare cu realitatea am uitat-o
TRANSHUMANT//A ~e f. Migratie periodica a pastorilor cu turmele de oi, vara la munte si iarna la ses, in vederea asigurarii pasunatului. [G.-D. transhumantei] fr . transhumance
(dexonline.ro)
E cuvantul care mi-a venit in minte fotografiind o turma de oi in miscare, intorcandu-se de la pascut.
Incepusem demult periplul meu fotografic folosind rame la imaginile pentru web. Apoi am renuntat deoarece multi criticau ramele pentru ca afecteaza mesajul imaginii. Aaa si este, dar e un lucru rau? Sunt convins acum ca nu. In fond, in lumea reala fotografiile au rama in majoritatea cazurilor. Rama este un mod de a pune in valoare subiectul imaginii. Mi se pare potrivita la peisaje sau portret insa de evitat la jurnalism…
Hotarat sa folosesc din nou ramele, mi-am construit cateva actiuni in PS si mi-am inramat imaginile de ieri cand iesisem afara sa pozez un apus frumos, pentru arhiva mea cu apusuri.
Castelul din Budapesta… Ne-am retras sub o bolta pentru a ne feri de ploaie. Ploua pe caldaram iar apa reflecta o lumina difuza si placuta in jurul nostru. Doar o adiere usoara de vant tulbura linistea locului. Privirile se ridica si se pierd incet departe, intr-un punct fix…
Impinge, oare, ploaia sufletul la visare?
Prieteniile noi intre egoism si altruism… Fara sa-si dea seama, unii sunt egoisti. Stau langa tine pana primesc ceva in schimb. Iar cand nu mai primesc se departeaza grabiti. Prietenia devine un troc in care dupa efectuarea schimbului personajele merg mai departe. Orice incercare de a pastra relatia devine agasanta si plictisitoare. Prietenul se transforma intr-un personaj deranjat de insistente nedorite.
Unde ne situam fiecare? Ne facem prieteni pentru ceea ce ne ofera? Iar cand nu ne mai ofera nimic, ii alungam?
La 73 ani pe care ii va face pe 10 august Bebe Tutunaru pedaleaza imbracat lejer si avand ochelari de soare. De bicicleta este atasata o pancarda. “Al 19-lea tur al Romaniei”.
Bebe este un om simplu. A pornit din Severin singur pe bicicleta. La al 19-lea tur de tara si-a ales ca traseu Oltenia – Banat – Maramures – Moldova – Dobrogea – Bucuresti – Oltenia. Face de 19 ani acelasi tur pe bicicleta.
Batranul doarme pe unde poate, pe unde-l indruma primarii din orasele unde poposeste. Are putine lucruri la el, doar cele de trebuinta. in atatea drumuri tot ce i-a ramas este un caiet gros cu marginile rupte in care cei ce l-au intalnit ii scriu cateva cuvinte. Caietul este aproape plin. Batranul ciclist sustine ca in caietul de calatorii are un mesaj si semnatura lui Traian Basescu, de pe vremea cand acesta era primar general, insa atunci nu a putut sta de vorba cu el. Acum insa vrea sa dea neaparat de Dumnealui la Cotroceni.
Ultimul care a scris in caiet a fost primarul din Vinga. Am scris si eu in caiet si i-am dat un milion de lei pentru cele de trebuinta. I-am urat sa-si ia un caiet nou care sa-l duca pana la capat ca si pe primul. S-a bucurat mult de bani si de urari. O sa-mi trimita o vedere de la manastirile din Moldova in semn de multumire. I-am dat si adresa mea de net. Nu prea a inteles el cum e ziarul asta, “Internet”, dar l-am rugat sa-i dea adresa fiului sau care va sti sigur. Are un fiu cu care a fost odata in tur. Din cauza oboselii, la iesirea din Constanta, batranul biciclist s-a accidentat grav, insa a continuat cursa temerara cu si mai multa indarjire.
Nu i-a fost tot timpul usor. Intr-un an i-au furat bicicleta in Oradea, altadata a cazut intr-o rapa. Dar cel mai impresionat a fost de inundatiile de anul trecut din Moldova. Parca era iadul pe pamant. “Am pus celofane pe bicicleta de atata ploaie. Am vazut sate intregi sub ape, sute de case daramate, drumuri distruse, culturi inundate si oameni disperati. Marea majoritate a oamenilor erau prea ocupati de propriile griji si nevoi pentru a mai avea timp de mine”.
imagini neprelucrate
Ca orice divinitate, hazardul are pretentiile lui. Are nevoie de temenele, inchinarea la hazard inseamna sa-i stai la dispozitie, in permanenta. Cu toate simturile treze, cele cinci cunoscute si cele necunoscute de lumea noastra imperfecta. Pentru a nu-l rata daca binevoieste sa treaca pe langa noi.
(CHRISTIANE ROCHEFORT)
Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.
Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg, lasa-ma sa curg.
Daca vrei sa stii ce-am in suflet si-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…
Celelalte cuvinte – Celelalte cuvinte (1987)
