Insomnia's blog

Drumuri spre lumina

You are here: Home / Archives for Alin Neamtu

Sirnea retouching?

by 3 Comments

Subiect de actualitate. Incep asa, pour-les-connaisseurs…

Se ia una bucata imagine RAW. Se introduce in editorul de RAW. Se modifica expunerea sa iasa bine prim-planul. Se salveaza JPG. Se modifica din nou expunerea (eventual un pic de contrast, saturatie) ca iasa bine cerul. Se salveaza a doua bucata JPG. Se introduc bucatile in PS. Se selecteaza bucata in care se vede cerul, Copy-Paste peste cealalta. Apoi Quick Mask, Gradient Fill, se aplica gradientul dupa gust. Se trece in modul normal, Layer, Layer Mask, Reveal (sau) Hide Selection.

Sirnea? Sau nu? Ajungem si noi ca in exemplul urmator? click pentru exemplu

Conteaza modul in care s-a realizat o imagine? Sau doar rezultatul final?
Sunt convins ca dezbaterea este aprinsa.

(acesta nu este un blog iar imaginile nu sunt retusate)

Prieteniile vechi

by 14 Comments

Prieteniile vechi sunt speciale. Brazdate de timp, ele se arata uneori fulminante, alteori disparute. Se regasesc in momente de fericire dar cel mai mult in momente dificile, de rascruce. Sunt acolo si nu pleaca, indiferent de timp sau de mediu. Infloresc periodic, ca florile, dar si pierd frunze, se vestejesc. Se refac din nou. Se invechesc ca vinul si devin mai bune, mai fine, mai selecte.

Sunt rare. Unii au cateva, altii una si altii deloc. Unii nu le cunosc si tanjesc dupa ele iar altii nu cred ca exista. De altfel e si greu sa crezi in ceva ce isi neaga propria existenta ca sa erupa fulminant in tot imprejuru-i.

Daca le avem poate uneori facem pentru ele prea putin, alteori ne sacrificam dincolo de limita suportabilitatii. Timpul ne regaseste in diverse ipostaze. Invariabil insa: impreuna.

(jurnalul de blog este, hmm… fictiv?)

Cu oaia la muls, ma!

by 2 Comments

Citim din instructiuni:

Se ia una bucata oaie de muls. Se cheama un prieten sa ia alta bucata oaie, “secondary”, la deruta. Sa le zapacim sa nu stie niciuna care va fi mulsa! Se ia pozitia sezand pe bancuta. Se cheama una bucata trupa eterogena de 12 (twelve) fotografi cu accesorii. Cele mai multe de tipul tele. Se trage de tot ce se poate. De ????, de declansator, de timp.

Sa ne ierte prietenii nostri din comunitate (UE) daca ne mai permitem sa umblam cu mana la ????. Care este. Multumim modelelor si va asiguram ca nici un animal nu a fost ranit in timpul fotografierilor.

Apropiata uniune ne va face sa cerem oilor fisa postului iar ciobanilor ISO 9001. Pana atunci va apare poate o boala noua care le va lovi si pe ele, oile (vacile au deja, pasarile asemenea) si vom avea in toamna eutanasieri in masa pana cand nu va mai ramAne picior de animal autohton pe plaiurile mioritice. In afara de “nu spui cine, persoane importante” dar aia au deja imunitate.

E rau in a face importuri de animale? Ca de la anul nu se vor mai numi asa. Ca intram in iuniune. Si poate atunci se va purta albastru la aviara.

(jurnalul este fictiv, orice asemanare cu realitatea este trista)

Ogoarele patriei

by 4 Comments

La scoala am invatat ca tara noastra este frumoasa. Pana si Abecedarul avea imagini ce aratau pe deplin asta…

Zilele trecute “navigam” cu masina spre Sibiu. Parca eram intr-un film. Orasele aratau ca niste decoruri de remake Mad Max iar mizeria si praful erau zugravul cladirilor. Pe masura ce ma indepartam insa de drumul european (se cheama european? sic!) descopeream o cu totul alta lume. Total diferita. Mult mai frumoasa.

Sa fie primavara de vina pentru frumusetea campurilor noastre? Sau oamenii care le cultiva pe jumatate pentru a lasa loc de maci si margarete? Sau timpul lent care nu ajunge sa distruga satul romanesc? Suficient de lent ca atunci cand ajunge la munte, oamenii nu vor mai vrea vile fiindca se deschide sezonul la terenuri pe Luna. Si va fi trendy.

Sa traim bine!

Influenta aviara in realitate

by Leave a Comment

“Domle, ce faceti, unde sunteti?”
“Pai inainte de Sibiu”
“Aoleu, pe acolo ati luat-o? Pai nu stiti de aviara? Este zona in carantina, nu puteti trece si daca intrati nu mai iesiti de acolo!”
Aoleu, da. Cum de nu ma gandisem? Sa ma intorc nu era o varianta, asa ca zic:
“Dau si eu niste telefoane si merg mai departe, ma descurc cumva”
“Bine.”

Sun un prieten din Sibiu care suna un prieten tot din Sibiu care suna parintii din Fagaras. Aflu ca se poate trece, insa in viteza. Primesti un bilet la intrarea in localitate si fuga fuguta la iesire sa predai biletul, nu cumva sa expire timpul. Altfel te faci cu cazare in sat carantinat fara hotel de stat.

Apoi am vazut filtrele. Oamenii in alb isi faceau datoria… Murdari pe cur si “foarte” bine protejati dupa cum vedeti in imagini, li se falfaia de scula pe care o tineau in mana… Mare porcarie.

Revenind la soare

by 1 Comment

Mi-am amintit de ziua de sambata… Mi-am amintit cum un drum de 10 km se parcurge in 3 ore, cum soarele puternic nu poate opri fotografii din fotografiat si cum 7 persoane incap intr-o masina chiar si pe un drum de munte.

Ca-n bancu’ cu trabantu’… Cu trepiede cu tot…

Dupa soare vine ploaie

by 2 Comments

Incep cu aceste imagini povestea de a doua zi dimineata. Am fost trezit din visul frumos de la rasarit de tunetele ce se auzeau afara… Incepuse ploaia. Cuprins de bucuria si raceala ploii simultan, am iesit afara scafandru cu aparatul meu, pozand dealurile prin ploaie. Sticla obiectivului era plouata bine dar nu mi-am dat seama atunci. Un altfel de rasarit de data asta, timpul…

Vis in asteptare de developare

by 25 Comments

Raman asadar cu filmul si pozez in continuare. Aparatul pe film nu are afisaj de control cum are digitalul. Nu stiu ce va iesi. Pot doar sa presupun, sa astept si sa visez la cum vor iesi cadrele.

Eu am visat putin cum vor iesi diapozitivele din aparatul pe film si am vazut asta:

(de data aceasta jurnalul de blog are legatura cu realitatea)

Filmul bate digitalul

by 3 Comments

Cum spuneam, Sirnea a fost ocupata de fotografi.

Este o dimineata superba de sambata. Ma felicit ca am venit. Mi-era teama ca va ploua, dupa prognoza CNN-ului insa este o vreme superba. Inca odata se confirma faptul ca prognoza la CNN este corecta doar pe dos.

Ora 5 dimineata. Domnul fotografu avea insomnie asa ca verifica blitzu, impreuna cu un ogarafgan ii ia pe Ionut si pe Razvan si purced la drum. Pe jos, evident, fiindca soferul doarme… Si asa pornim sa verificam daca Dumnezeu aprinde becurile la fel de frumos prin aceste locuri asa cum se povesteste si cum ne-au spus si altii din-naintea mea.

Se face incet lumina. Cu pasi umezi privesc in zare cum se aprind culorile si se lumineaza orizontul. Peisajul este atat de frumos incat ma descurajeaza. Imi vine sa las aparatul jos. Ma uit la ceilalti cum se pierd in trepiede si declansari si imi revin. Trebuie sa umplu cardul, imi spun, sa am si eu ce arata.

“Extraordinar” spune fotograful. Se uita spre mine. Nu pot sa spun insa nimic. A folosit singurul cuvant potrivit. Ma indrept din nou spre soare, declansez si ma uit la aparat. Supriza…

“Am ramas fara baterie” zic.
“Ghinion. Pai domnule, eu inainte sa plec la drum imi verific de doua ori echipamentul” zice fotograful.
“Eh, am rezerva!”. Si eu am rezerva intotdeauna incarcata. Asa ca iau rezerva, o pun in aparat si il pornesc. In secunda urmatoare inlemnesc.
“B*** p**, cum naiba rezerva mi-e descarcata!!” aproape ca tip de suparare.
“Domnule, ghinion” zice fotograful. Ii dau dreptate. Nu se face asta, tocmai la Sirnea, tocmai cu fotograful si tocmai cand soarele este atat de frumos in cadru.

Ma simt acum ca in filmul American Pie. Tipu’ e pe scena, trebuie sa cante ceva si nu poate, nu stie. Este complet blocat. Toata lumea se uita la el. Se va face de ras? Ma pregatesc si eu sa incasez rasetele cand imi amintesc… Pai am aparatul cu film! Imi indrept corpul, imi deschid privirea si o iau pe deal in sus, mormaind usor… da, da, filmul bate digitalul.


(de data aceasta jurnalul de blog are legatura cu realitatea)

@ (adica coada de maimuta)

by 4 Comments

– Auzi, nu-mi faci o poza? (el)
– Ba da, sigur.
– Zi-mi, cum sa stau, tu te pricepi mai bine.
– Pai, stai acolo, pe banca… e bine asa, acum uita-te la mine.
(declansez cateva cadre)
– Auzi, da’ imi trimiti si mie poza, da?
– Da, pe mail. Ai mail?
– Pai… (se gandeste putin) da. Am mail.
– Da-mi adresa. (imi caut in geanta mobilul)
– Scrie acolo, spune el. Cristoloban…
– Da… (scrisesem in telefon)
– Tezaur.
– Cum? (incercam sa par cat mai serios)
– Tezaur.
– Ok, si atat? Coada de maimuta?
– Atat, fara coada de maimuta. N-am coada de maimuta. Scrie si-ti raspund. Daca intri, o sa ma gasesti acolo. Sunt pe net.

Privind in urma

by 3 Comments

De ce atunci cand vrem sa mergem inainte ajungem sa privim tot mai des in urma, la momentele calde din trecut? Suntem in prezent, in lumina, iar trecutul este departe umbrit de frunzele copacilor. Si totusi nu vedem asta. Lumina ne orbeste, ne face sa inchidem ochii si sa lasam sufletul sa priveasca imaginile frumoase de odinioara. Pentru ca prezentul nu s-a instalat inca pe retina.

Oare de ce dragostea nu are ochelari de soare? De ce nu primeste timp pentru o noua instalare?