Insomnia's blog

Drumuri spre lumina

You are here: Home / Archives for Alin Neamtu

A posti sau nu p(r)osti

by 8 Comments

Eh, incepusem eu blog-ul mai demult in ideea de a purta discutii pe marginea imaginilor. Un loc in care cei ce critica sa dea cu critica iar cei ce lauda sa se abtina (intotdeauna cei ce lauda se abtin). Blog-ul, cu imagini bune sau mai putin bune, incercari, cu texte, cu ne-texte. Asa cum sunt ele, fragede, numai bune de discutat sau demontat. Un experiment de comunicare, o gaselnita moderna pentru perfectionarea demersului fotografic.

M-am desumflat…

O imagine draga mie, un cadru de mai intr-o prelucrare tomnatica, o pun la bataia criticilor ce citesc blogul. E prelucrata? Da. Foarte da.

PS. Click-ul pe ea o face mai mare.

Floral

by 3 Comments

Am ales aceste imagini mai mult pentru mine, pentru a le avea iarna, pe desktop, atunci cand ma gandesc cu nerabdare la venirea primaverii.

Upgrade: cioban

by 13 Comments

L-am intalnit din nou. Si-a cerut scuze ca a vrut sa-mi taie cauciucurile, era doar stresat de turisti… Imi spune ca unii i-au calarit caii, tatal unei fete a pus-o pe fata sub vaca sa suga de la uger in timp ce el facea poze (vaca s-a speriat si era sa loveasca fetita), Nu stie cum sa mai aiba grija de animale. Un cal costa doua zeci de milioane. Intr-o zi altcineva a turnat apa rece pe botul calului…

Are casa mare la poalele dealului, langa neamtu’ ce a cumparat teren sa-si faca vila. Are si doi caini rai da’ nu-i lasa liberi. Nu bea de 15 ani, bautura nu e pentru el. Fumeaza mult si tuseste aspru. Nevasta-sa e jos, se ocupa de curte si de copii. E o femeie frumoasa.

Luna asta a trebuit sa-si puna cip-uri la cai. Stie el cum e cu tehnica, doar a lucrat cativa ani prin Europa. Imi zice… ai CASCO, n-ai treaba…

Poveste de aprilie

by 2 Comments

Domnisoara a venit pentru prima data pe dealuri, jos in vale sunt inundatii iar cainele satului se pregateste sa alerge oile ciobanului. Ciobanul urla sa ne tinem cainele acasa si sa nu ne batem joc de oile lui, sa ne calmam ca altfel ne taie cauciucurile… Nici macar nu era cainele nostru, a urcat cu noi doar. A si plecat mai devreme, spre norocul nostru si al cauciucurilor. Dupa 3 ore coboram in vale si acolo este ciobanul, ne asteapta langa masina.

“A tau ii cainele?”
“Nu, nu-i al meu, e de pe aici din sat.”
“M-am gandit eu, da’ am vrut sa te-ntreb, sa nu-ti tai cauciucurile degeaba. Ca ti le taiam, si nu veneai dupa mine. Veneai?”
“Veneam.”
“Nu veneai! Nu singur. Veneai cu gaia.”
“Ihi. Cu gaia.”

Simpatic cioban, la urmatoarea iesire o sa-i propun un “suting”. Avea bicicleta si doar doi dinti in gura…

 

 

Stradal

by Leave a Comment

“Stai ca am fost la cafenea sa imi iau un cola ca altfel beau cafa pana ma doare stomacu, pai aurolacii si tanti cu paturile is numa faine de blog si din unirii is faine, poti lua aia cu tipa de pe geam si apoi ceva cu ce se vede de acolo de sus…” – imi spune cineva.

(dupa ce a citit ce am scris, se corecteaza: ” tipa de la geam” nu “de pe geam” ! 🙂 Nu modific. Sic!)

Ultima zi de iarna, prima zi de primavara. La noapte se va schimba ora, dormim mai putin. Mai putin??? In fiecare an stirile ne anunta ca la noapte vom dormi mai putin. Nu inteleg de ce. Pai eu tot la fel de mult o sa dorm. Ba nu, chiar mai mult ca sa fac in ciuda orei ce pleaca!

Prima zi din an cand ies la plimbare cu camasa scoasa din pantaloni, in semn de solidaritate cu cele 20 de grade de afara. Fiind cald in aer si gri pe jos, peisajul stradal ramane preponderent inchis pana la aparitia primelor frunze… Inca putin…


Cuvinte si blugi umezi

by Leave a Comment

Iti scriu celei ce esti departe. Iti scriu pentru ca ascult Motorcycle Diaries, albumul ce-l ascultam ultima data cand ai plecat din tara. Atunci cand tu erai departe am simtit cum lucrurile nu vor mai fi la fel. Eram sigur ca intoarcerea ta nu va aduce nimic bun. Ultimele clipe petrecute impreuna m-au invatat ca lucrurile cele mai placute nu sunt si cele mai bune. Uitasem.

Ma bucura libertatea de acum desi mi-e dor de tine. Poate fiindca m-ai inteles mai bine ca oricine? Poate fiindca am fost eu? Poate fiindca am vorbit mult cand ai tacut fara sa plec urechea la strigatul tacerii tale? Chiar daca atunci cand doream sa ma luminezi ai stat cuminte, draperiile sa se ridice singure?

Mi-e ciuda. Mi-e ciuda ca ai ajuns adanc in sufletul meu, unde si cea mai mica adiere a rasuflarii tale ma tremura. Uneori de frig, alteori de cald. M-ai incalzit, m-ai inghetat, m-ai facut sa ard, m-ai lasat sa ma sting. Si totul merge mai departe… Mocnit.

Imi amintesc.

Sti tu demult, momentul nostru din trecut, intr-o vara pe banca? Moment in care caldura trupurilor a fost atat de puternica incat imbratisati, vopseaua blugilor tai a ramas pe pantalonii mei? Apoi am plecat amandoi, tu ravasita si eu murdar pe pantalonii pe care cromatica umeda vestea inceputul unor vremuri fierbinti si grele.

Ca si atuncea ma intreb si acum, unde se indreapta ele, vremurile?

Din cenusiul ochilor tai…

by 6 Comments

Din cenusiul ochilor tai am facut lumina si, incet, incet, te-am inconjurat cu caldura ei. La fel de incet te-ai lasat mangaiata de ea. La inceput firava, putin timida si parca nedescoperita. Doar degetele mainii tale erau ferme si hotarate, ca o insula intr-o mare de forme.

Un ultim acces la intimitate

by 1 Comment

Acum o luna ea era in oras si m-a sunat ca vine pe la 8. Mergea la o expozitie cu fetele. O sun inainte de opt dar nu-mi raspunde. Nu cred dar nu ma pot impotrivi.

Azi am inteles. E o alta expozitie, e inainte de 8 si ea e la mine, intr-un ultim acces la intimitate. Sta cu mine o ora si timpul trece atat de repede. Parca nu ar pleca, insa trebuie sa plece. Va suna El.

Viata ca o arta

by Leave a Comment

Ma intreb mereu ce e arta. Un tablou pe perete? O imagine intr-o expozitie? E foarte greu de inteles ce e arta in ziua de azi. Unicitate… Se cauta unicitate. Atunci poate viata mea este arta…