Drumuri spre lumina
Ma regasesc din nou in fata calculatorului cu gandurile mele… Ma fascineaza modul in care fotografia mi-a schimbat viata… De ceva vreme traiesc printre sedinte foto, discutii cu amici fotografi pe net, discutii cu prieteni vis-a-vis de fotografie, intalniri cu fete… O lume noua mi se deschide, dupa un reset cochet al rutinei ce m-a tinut pana acum. Azi pozez portrete…
(jurnalul de blog este fictiv, orice asemanare cu realitatea este intamplatoare)
Sunt trist acum. De cum te-am vazut in seara asta dansand am devenit trist. Pentru ca ma indragostesc si nu stiu daca e bine. M-ai prevenit si mi-e teama. Incep sa nu mai vad partile rele. Incep sa-mi pierd ratiunea. Imi place enorm eleganta ta, finetea, bunul simt si atitudinea in miscari. Ca si cum dansul scoate tot ce e mai bun in tine. Mi-ai spus odata ca atunci cand dansezi faci toti barbatii sa se indragosteasca. Astazi te priveam si te simteam calda, placuta, te simteam foarte aproape.
Iti scriu. N-am mai facut lucrul asta de cativa ani. Insa deja gandurile mi se aduna. Sunt ganduri care nu pot sa ti le impartasesc pentru ca mi-ai trasat clar linia de frontiera. Sa-mi asum riscul de a o trece? Mi-e teama ca dorinta nu e reciproca… Energia ta ma face asa de confuz…
Nu vreau sa te pierd insa nu stiu cum sa te castig…
Dachstein, Austria, 3000 m. Senzatia de a fi desupra lumii, aproape de cer. Senzatia aerului de – 16 grade, rece dar in acelasi timp placut si curat. Senzatia razelor ultraviolete ce iti aprind incet, incet fata. Senzatia de jos in sus si apoi senzatia de sus in jos. Si in jur zapada, albastru si lumina.
Sunt departe de casa. Sunt departe de lucru. Sunt departe si de ce am lasat in urma. Acolo sus, locul acela imi alunga amintirile, le micsoreaza… Daca revenirea dupa o viata complicata ar fi in stransa legatura cu altitudinea la care urci pe munte, unora nu le va ajunge Everestul… Eu am cedat la 3000 m… Sunt fascinat.
Imagini color…
si in nuante…
Alte masti, aceasi scena… Sau mai bine spus, alte filtre si un blitz nou… Si putin mai multa gheata pentru senzatii tari singur, cu aparatele, in mijlocul lacului.
Vine un timp cand nu mai este zi, si nu s-a facut inca noapte… si numai in acel moment putem incepe sa contemplam lucrurile sau viata: pentru a vedea mai bine, avem nevoie de putina umbra, pentru ca suntem noi insine un amestec de lumina si umbra.
(Christian Bobin)
Ma intrebi de ce vreau sa te pozez….
Intotdeauna intre model si fotograf se creaza o relatie speciala, de empatie, cunoastere vizuala si de expresie, ceva inedit. Fotograful cauta frumusetea, o arata, o confirma. Este ca si cum o relatie de apropiere se concentreaza in minutele unei sedinte foto si apoi dispare… E important sa te aduc in imagini… Daca lacrimile tale nu imi provoaca tristete, daca ura ta nu ma convinge, daca buzele tale nu ma emotioneaza, nu pot poza.
Orice persoana merita pozata. A vedea sentimentele si trairile si a le transpune in unghiuri, culori si lumina inseamna fotografie.
Inseamna ca ai imortalizat clipa.
As vrea sa spun ca am iesit, am pozat, am lucrat ore in sir la imagini nestiind ce sa aleg. In aceasta frumoasa iarna. Adevarul este ca sunt obosit, vremea nu ma indeamna la pozat, visul meu de vara e din ce in ce mai departe si eu postez aceste imagini pentru Serban fiindca amaratul de yahoo nu vrea sa faca photo sharing. Poate va ninge mai mult si pe aici… Cam asa arata iarna in jurul Aradului.
O iesire de dezmortire. Un Mures foarte linistit si curat. In dimineata Craciunului, dupa un ajun prelungit. Un calm foarte potrivit pentru o zi de Craciun. Parca totul sta in loc, chiar si Muresul.
Am impresia tot mai mult că sexul este la fel, indiferent că ai o relație stabilă sau nu. După un timp monotonia acestor stări de agregare sentimementală devine identică. Intr-o relație stabilă timpul rărește momentele de intimitate. Există totuși scântei aduse de o ceartă, de o despărțire temporară, care reaprind periodic flacăra, dând cuplului o perioada de pasiune asemeni începuturilor. După care lucrurile se liniștesc din nou.
Când ești singur scenariul se aseamană. Relații fulminante de cateva săptămâni urmate de pauze de luni… Și din nou.
Poate singurele momente de adevarată ardoare sunt începuturile… Și atunci, putem trăi numai din începuturi? Sau există ceva dincolo de rutină? Ceva mai mult decat banala plictiseală și rutina lucrului de zi cu zi. Cred că suntem condamnați la schimbare. Suntem fortați de ea când suntem singuri iar într-o relație rămâne monotonia ce rupe inimile. E mai ușor să rupi relații decât să rămâi acolo și să le schimbi în sine.
Trebuie să fim incurajați spre experiențe.
Ma uit pe alte site-uri de fotografie si parca nu-mi gasesc locul. Vad atatea imagini reusite incat incep sa ma indoiesc daca sunt pe drumul cel bun. Consider fotografia un demers personal in care frumusetea este data si de procesul fotografierii, nu numai de rezultatul final. Trebuie sa ma bucur in primul rand de experienta.
Am fost pana in Retezat, o fuga scurta pentru a cunoaste locul. Priveam cu admiratie in jur iar totul era atat de frumos incat mi-au luat minute bune sa ies din contemplare si sa pornesc aparatul. Eram aproape sigur ca nu voi reusi sa suprind aceasta frumusete.
Vineri bruma… Sambata ceata… Nimic nu prevestea o duminica plina de soare pe deal, la pasunat. Profit de lumina si pornesc spre dealurile de la siria. Ajung sus. Caprele se lasa greu pozate (se misca in permanenta in iarba si e greu sa le urmaresc). Sunt preocupate sa guste ultimul fir de iarba dulce inainte de inghet. Caprarul hmm… s-a mai vazut pozat. Cu cateva saptamani in urma. Cred ca m-a recunoscut, desi nu spune nimic. Suntem la 30 pasi distanta si ma evita. Doar aparent. Pentru ca, de fiecare data cand indrept aparatul spre el, ia pozitia de poza.
Baiatul cu caii e din Maramures. Caii mari nu-s ai lui, doar are grija de ei. Cei mici insa sunt ai lui si e mandru de ei. Are un grajd la poalele dealului, ultima strada din sat. Poarta rosie – spune – ca sa stiu unde sa-l gasesc. Sa-i duc pozele.
Se asterne apusul. Pornesc spre casa, dupa un ultim weekend de toamna.
De dimineata m-am trezit si am pornit la o scurta inviorare prin poze! Astazi ceata… si ce ceata! Mai intai cu soare. Apoi soarele a disparut si s-a lasat un frig puternic. Schimbari rapide de vreme in numai cateva ore. Declansam cateva minute si apoi intram in masina sa-mi incalzesc mainile…
