Am fotografiat din nou în spitalul Louis Țurcanu din Timișoara. Într-un preambul pentru niște filmări. Cu același paturi. Dar alți copii. Am avut emoții să mă întorc. Până la urmă, ultima dată când am zâmbit unei fetițe și i-am spus că va fi bine m-am înșelat.
[21:38] neamtu_alin: nu ti-am zis
[21:38] neamtu_alin: am intrat in salonul dianei
[21:39] neamtu_alin: am si filmat acolo dar probabil nu-l recunosti
[21:39] neamtu_alin: e acum salonul ralucai, in stanga era patul dianei de demult
[21:39] neamtu_alin: nici un salon nu a ramas la fel
[21:39] neamtu_alin: si nici un copil de acum 2 ani nu mai era acolo
[21:40] neamtu_alin: m-am intrebat unde sunt acei copii
[21:40] neamtu_alin: si m-a intristat ca pe patul dianei nu era nimeni
[21:40] neamtu_alin: era bine sa fie cineva
Chilom Camelia says
foarte dureros pt acesti copii,insa cu ajutorul campaniei Salveaza Vieti se va reduce nr deceselor….VA MULTUMIM pt k existsti
Speranta says
Pic cu pic se face marea. Copiii sunt primii care merita asta! Macar pentru puterea lor de a lupta pana in ultima clipa…
Alin Neamtu says
Multumesc, Speranta. Ai un nume frumos 🙂